În Afganistan, malnutriția a atins un nivel fără precedent. „Trei băieți mi-au murit de foame. Sper ca îngerii să îi aducă acasă”

Ghulam Mohiddin și soția lui, Nazo, le-au arătat reporterilor BBC mormintele celor trei băieți pe care i-au pierdut în ultimii doi ani – Rahmat, de un an, Koatan, de șapte luni, și, cel mai recent, Faisal Ahmad, de trei luni. Toți trei au suferit din cauza malnutriției, spun Ghulam și Nazo.

„Îți poți imagina cât de dureros a fost pentru mine să pierd trei copii? Acum ai un bebeluș în brațe, în minutul următor brațele sunt goale”, spune Nazo. „Sper în fiecare zi ca îngerii, într-un fel, să ne aducă bebelușii acasă”.

„Trei milioane de copii în pericol”

Sunt zile în care cuplul rămâne fără mâncare. Sparg nuci pentru a-și câștiga existența în așezarea Sheidaee, chiar în afara orașului Herat, în vestul Afganistanului și nu primesc ajutor nici din partea guvernului taliban, nici din partea ONG-urilor.

„Văzându-mi copiii plângând de foame, neputincios, simțeam că mi se aprinde corpul. Parcă cineva mă taia în două cu un ferăstrău, de la cap până la picioare”, a spus Ghulam.

Decesurile copiilor lor nu sunt înregistrate nicăieri, dar sunt dovezi ale unui val tăcut de mortalitate care îi cuprinde cei mai mici din Afganistan, pe măsură ce țara este împinsă într-o criză a foametei pe care ONU o numește fără precedent.

„Am început anul cu cea mai mare creștere a malnutriției infantile înregistrată vreodată în Afganistan. Dar de atunci situația s-a înrăutățit”, spune John Aylieff, directorul Programului Alimentar Mondial pentru Afganistan.

„Asistența alimentară a menținut sub control foametea și malnutriția în această țară, în special pentru cei cinci milioane din pătura de jos care nu se descurcă fără sprijin internațional. Acoperișul acela a fost acum ridicat. Creșterea masivă a malnutriției pune viețile a peste trei milioane de copii în pericol”.

Ajutoarele au scăzut brusc deoarece cel mai mare donator, SUA, a oprit aproape toate ajutoarele către Afganistan la începutul acestui an. Dar PAM spune că opt sau nouă alți donatori care i-au finanțat în ultimii doi ani au încetat, de asemenea, să mai ofere anul acesta, iar mulți alții dau mult mai puțin decât anul trecut.

Un motiv este că donatorii răspund la mai multe crize din jurul lumii. Dar politicile guvernului taliban afectează totodată cât este dispusă lumea să ajute.

Ce fac ei pentru a-și ajuta cetățenii?

„Cei care se confruntă cu malnutriția, cei care se confruntă cu foamea, o fac din cauza sancțiunilor, din cauza reducerii ajutoarelor de către organizațiile internaționale. Nu este din cauza guvernului”, a declarat pentru BBC șeful oficiului politic al talibanilor din Doha, Suhail Shaheen.

„Guvernul și-a extins asistența pentru oameni și face ceea ce îi stă în putință. Dar bugetul nostru se bazează pe venituri interne și se confruntă cu sancțiuni”.

Însă refuzul talibanilor de a ceda pe tema drepturilor femeilor afectează tentativa lor de recunoaștere internațională și ridicarea sancțiunilor împotriva lor. Alte decizii, precum aplicarea recentă a unei interdicții anunțate anterior privind munca femeilor afgane pentru ONG-uri, pun livrarea „asistenței umanitare care salvează vieți” în „risc serios”, spune ONU.

Starea de urgență legată de malnutriție este agravată și de alți factori – o secetă severă care a afectat veniturile agricole în mai mult de jumătate din provinciile Afganistanului și revenirea forțată a mai mult de două milioane de afgani din Iran și Pakistan, ceea ce reduce remitențele pe care le trimit acasă.

„Flămând tot timpul”

La cimitirul Sheidaee, BBC a găsit dovezi tulburătoare ale deceselor infantile. Nu existau înregistrări ale persoanelor îngropate acolo, așa reporterii au numărat mormintele noi. Aproximativ două treimi dintre sutele de morminte erau ale copiilor – era ușor să deosebești mormintele mici de cele mari.

Sătenii au spus că cimitirul este relativ nou, are între doi și trei ani. Au confirmat, de asemenea, că nu e un cimitir special pentru copii.

Pe măsură ce echipa BBC mergea prin așezarea Sheidaee, oamenii ieșeau afară ținându-și copiii. Rahila îl purta pe Hibatullah, care, la doi ani, nu se poate ține în picioare. Durkhanee a scos afară pe fiul ei Mohammad Yusuf, care este și el aproape de doi ani și nu poate sta în picioare.

Aproape jumătate dintre toți copiii afgani sub vârsta de cinci ani sunt subdezvoltați, spune ONU.

În una din casele de chirpici și lut, fiul de un an al Hanifei Sayedi, Rafiullah, abia se putea susține chiar și stând jos.

„L-am dus la o clinică unde mi-au spus că este malnutrit, dar nu am bani să îl mai duc acolo”, spune ea. Ea și soțul ei mai au doi copii, iar felii uscate de pâine cu ceai afgan sunt singurele mese pe care și le permite familia. În unele zile nu mănâncă deloc.

Rafiullah încă nu are dinți, așa că Hanifa înmoaie pâinea în ceai și i-o dă să mănânce.
„Dar nu e suficient și îi e foame tot timpul. Ca să îl fac să doarmă, îi dau aceste medicamente”, spune ea, scoțând două folii cu tablete.

Una este o folie de Lorazepam, un medicament anxiolitic, cealaltă este Propanolol, un medicament care controlează tensiunea arterială. O folie costă 0,15 dolari — aceeași sumă ca o bucată de pâine.

„Mă simt atât de vinovată că copiii mei îmi mor de foame și nu pot face mare lucru. Mă simt sufocată și parcă aș vrea să-mi omor copiii și să mă sinucid”, spune ea.

Medicii spun că atunci când sunt date copiilor mici, medicamente precum acestea pot afecta inima, rinichii și ficatul copilului și pot chiar pune viața în pericol dacă sunt administrate pentru perioade îndelungate.