Frica de facturi menține relațiile disfuncționale. Psihologul Radu Leca explică de ce mulți români rămân în cupluri care nu funcționează

Psihologul Radu Leca a abordat pentru tvrinfo.ro un subiect tot mai des întâlnit în România contemporană: oamenii rămân în relații disfuncționale nu din motive emoționale, ci economice. Potrivit specialistului, presiunea financiară a devenit un factor decisiv în menținerea unor relații care altfel ar fi fost încheiate.

„În România contemporană, decizia de a rămâne într-o relație disfuncțională ia forma unei alegeri pragmatice: supraviețuire economică înaintea realizării personale. Frica de facturi – telefon, electricitate, gaz, chirie sau rate la bancă – se strecoară în conversațiile intime și devine un argument decisiv în favoarea continuității unei conviețuiri care altfel ar fi părăsită”, a explicat Leca.

Psihologul subliniază că, în aceste situații, afectivitatea este înlocuită de logica supraviețuirii.
„Atunci când persoana gândește așa: «Mai bine să plătesc facturile decât să rămân singură cu temerile», nu mai vorbim despre dragoste”, a spus el.

Anxietatea financiară, un mecanism psihologic puternic

Din perspectivă psihologică, teama de insecuritate materială activează strategii de evitare a schimbării și crește toleranța la suferință în relație. Acest tip de funcționare permite oamenilor să acopere nevoile imediate, dar costul emoțional devine semnificativ în timp – de la depresie la scăderea stimei de sine.

„Când viitorul financiar pare fragil, inima se închide pentru a proteja portofelul”, a spus Leca.

Dimensiunea psihanalitică: rușine, norme familiale și „superego-ul economic”

Radu Leca atrage atenția și asupra presiunilor culturale și morale interiorizate. În unele familii, responsabilitatea economică devine un imperativ moral, iar despărțirea unui partener considerat „susținător” poate fi percepută ca o încălcare a regulilor nescrise.

„Nu pleci, pentru că te-ai jurat că nu lași familia în urmă, chiar dacă familia te ține pe loc”, afirmă psihologul.

Dependența narcisică și regresia: de ce mulți se întorc în relații nocive

În context de criză economică, explică Leca, se reactivează mecanisme copilărești de atașament, ceea ce favorizează dependența de partenerul mai stabil financiar. Astfel, toleranța la abuz sau neglijare poate crește, atâta timp cât există o promisiune – chiar vagă – de siguranță materială.

„Mai degrabă mă întorc la brațul care mă hrănește (chiar dacă mă sufocă) decât să înfrunt frigul singur”, a declarat el.

Analiza statistică: frica de facturi, predictor puternic al rămânerii în relații toxice

Pentru susținerea observațiilor, Leca propune un cadru statistic ipotetic care arată că anxietatea financiară poate fi un predictor independent pentru decizia de a rămâne într-o relație disfuncțională. Datele simulate indică faptul că „frica de facturi” ar crește semnificativ probabilitatea de stagnare în relație.

„Cifrele nu mint, frica de facturi împinge oamenii să aleagă supraviețuirea imediată în detrimentul sănătății relaționale”, explică psihologul.

Ce este de făcut? Soluții: de la politici publice la psihoterapie

Leca spune că problema nu poate fi rezolvată doar prin terapie individuală, atâta timp cât presiunea economică rămâne ridicată. El propune intervenții simultane: sprijin social, politici publice mai eficiente și terapii axate pe gestionarea anxietății financiare.

„Schimbarea reală vine când statul și terapeutul lucrează cot la cot pentru a calma teama de mâine”, afirmă specialistul.

Rolul comunității: sprijinul reduce izolarea și vulnerabilitatea

Rețelele informale de sprijin pot diminua sentimentul de singurătate și pot oferi soluții imediate în situații de criză, de la ajutor financiar până la suport emoțional.

„Când vecinii se ajută, factura încetează să fie ultimul cuvânt în relații”, spune Leca.

Concluzia psihologului: frica de facturi e o „armă invizibilă” în relații

Potrivit lui Radu Leca, anxietatea economică este un factor real, psihic și social, cu impact major asupra deciziilor intime. Depășirea acestui blocaj necesită o abordare integrată – personală, comunitară și instituțională.

„Eliberarea începe când facturile nu mai sunt arma invizibilă a relațiilor”, a conchis psihologul.