EXCLUSIVITATE Oleksander și-a încuiat casa și a plecat ca să își salveze familia. Astăzi s-a întors în Borodianka și casa lui nu mai e. Blocurile din oraș, rupte în două de bombe. Supraviețuitorii își caută rudele

„Era intrarea în casă, aici…„

Un morman de moloz. Este tot cea mai rămas din casa lui Oleksander. La începutul lunii martie, bărbatul a plecat în grabă cu familia la Ternopil. O oră mai târziu, a aflat că locuința a căzut sub bombardamentele rușilor.

După mai bine de o lună, Oleksander s-a întors în locul unde a trăit 38 de ani. Totul este distrus. Cioburi și bucăți de zid sunt împrăștiate peste tot în curte. Nu știe încă dacă va pleca de tot din Borodianka și nici dacă își va reconstrui casa.

„Ce să mai reconstruiesc aici, nu se mai poate. Trebuie să demolez şi să fac de la început. Dacă vor fi bani de la guvern„, spune el.

Imaginile din Borodianka sunt apocaliptice. Pe străzi sunt mașini incendiate, iar de o parte și de alta, blocuri întregi distruse. De furia gloanțelor nu a scăpat nici statuia poetului Taras Shevchenko, din centrul orașului.

Printre ruine, salvatorii caută acum supraviețuitori.

Alexandru Costache, trimisul special al TVR în Ucraina: „Pompierii cred că peste 30 de persoane care se ascundeau în subsoluri ar fi rămas sub dărâmături și încearcă acum să le găsească. Numărul victimelor ar putea fi însă mult mai mare, până la 200, pentru că aici, în Borodianka, sunt 12 astfel de blocuri de 9 etaje distruse de bombardamente„.

Aleksei, pompier Centrul de coordonare, regiunea Kiev: „Îi căutăm pe acei oameni care, în urma bombardamentelor, ar fi putut fi aruncaţi de la etajele superioare. (…) De aceea, elementele mari – acum acţionează aici un utilaj – le ridicăm, de asemenea, ne ghidăm după mirosul de cadavru. (…) Dacă cumva simţim acest miros, începem să dezgropăm totul atent cu mâinile şi să găsim trupurile victimelor„.

Cu sufletul strâns, unii localnici așteaptă vești despre cei dragi.

Pe Oleksei l-am găsit plângând. Ne-a povestit cum a trăit o lună în subsol și a mâncat doar cartofi fierți. Acum își caută familia dispărută: soția, cumnata și nepotul. Nu știe nimic de ei. Nu sunt nici la morgă și nici printre corpurile găsite până acum sub dărâmături.

Oleksei: „Înseamnă că fie au fost evacuaţi, fie i-au luat acolo, în Belarus. Ruşii strângeau oamenii la biserică, lângă cimitir, sub pretextul că îi vor evacua. Dar ei puneau autobuzele cu civili chiar lângă tehnica militară, pentru ca ai noştri (n.red. – armata ucraineană) să nu riposteze. Au distrus toate casele, au intrat în toate apartamentele. Au scos tot ce au putut. Eu vin acum de la mama mea. Uşile sunt sparte, totul e distrus„.

Cât au stat în Borodianka, rușii au semănat teroare și au lăsat în urma moarte. Amintiri greu de povestit pentru cei care au scăpat cu viață.

Natalia, locuitoare din Borodianka: „Pe soţul unei colege l-au ţinut 4 zile în subsol şi l-au torturat groaznic, iar când a fost eliberat şi a venit acasă, plângea ca un copil. În casa de lângă mine, unde locuiau nişte prieteni apropiaţi, mama cu fiul, ea de aceeaşi vârstă ca mine, au murit în subsol. Încă nu i-au recuperat„.

Acum, în Borodianka, nu mai e nici apă și nici electricitate, iar alimentele se găsesc greu. Cei mai mulți localnici rămași în viață stau la rând să primească ajutoare.

Acolo am găsit-o și pe Tatiana, mămica unui băiețel de aproape un an. Au fugit când a început războiul, iar acum s-a întors de câteva zile în oraș. Casa nu i-a fost distrusă, însă rușii au luat tot ce au putut să care: „Au furat televizorul, frigiderul, tot ce au putut scoate, telefoane. Bunica avea nişte lănţişoare, inele de aur, le-au luat şi pe acelea. Este groaznic. Nu ne vine să credem că se poate întâmpla aşa ceva în secolul XXI”.