EXCLUSIVITATE LUMEA AZI Interviu cu ministrul saudit de Externe. Obiectivul vizitei la București: deschiderea cât mai multor canale „pentru a transforma o relaţie foarte bună în una excepţională”

– Bună ziua, domnule ministru! Sper că nu am spus ceva greşit!

– Nu, e perfect. Araba dvs. e mai bună ca a mea!

– 25 de ani de relaţii diplomatice româno-saudite şi sunteţi prima oară la Bucureşti?

– Da!

– Cum vi se pare?

– E un oraş incredibil, cald, cu oameni primitori. Ar trebui să revin cu familia să vizitez mai mult! Relaţia noastră cu România este una solidă. Vedem lumea cam la fel. Credem în suveranitatea naţiunilor. Credem în ordinea mondială bazată pe statul de drept. Credem în principiile dreptului internaţional, în principiul neamestecării în afacerile interne ale altor state. Practic, în toate chestiunile politice şi în fiecare provocare suntem pe aceeaşi undă.

– V-aţi întâlnit cu preşedintele nostru şi cu omologul dvs., dl. Aurescu, şi vizita dvs are loc într-un moment agitat în Orientul Mijlociu. Preşedintele Trump a declarat, recent, că statele NATO ar trebui să se implice mai mult în Orientul Mijlociu. Din această perspectivă, cum vedeţi rolul României în zonă?

– Statele NATO sunt implicate demult în Orientul Mijlociu: Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Germania, România şi alte ţări. Noi avem o coaliţie de luptă împotriva Daesh, cu Arabia Saudită ca fondator în Siria, şi include peste 70 de ţări, multe sunt state NATO. La fel şi în Irak. Deci statele NATO sprijină operaţiunile de securitate din Golf de eventuale agresiuni ale Iranului. NATO este implicat prin sprijinul logistic de contracarare a rachetelor balistice care ar fi lansate de Iran. Deci statele NATO sunt implicate.

Avem un dialog solid cu NATO. În ultimii 25 de ani, România a fost un partener al Arabiei Saudite şi credem că este foarte important să întărim această relaţie să o extindem şi să o aprofundăm în mai multe domenii.

Obiectivul vizitei mele la București, trasat de Majestatea sa Regele şi Prinţul Moştenitor, este să deschid cât mai multe canale pentru a transforma o relaţie foarte bună într-una excepţională. Asta încercăm să facem!

– Acum, în timp ce noi vorbim, Turcia îşi întăreşte prezenţa militară în nord-estul Siriei, în provincia Idlib. Credeţi că acest lucru va aduce pacea în regiune?

– Noi ne-am exprimat public poziţia faţă de această acţiune şi am criticat incursiunea Turciei în Siria, pentru că noi considerăm că Siria este o ţară arabă care nu poate fi invadată. Am mai criticat şi implicarea Turciei în Libia. Noi credem că problema Siriei trebuie să fie rezolvată pe cale paşnică, pe baza rezoluţiei ONU, o înţelegere paşnică, apoi trebuie să treacă printr-o perioadă de tranziţie şi apoi să lăsăm poporul sirian să decidă cine îl va conduce.

– Acum 4 ani, cred, spuneaţi că Assad nu mai are nici un viitor în Siria. Şi iată că astăzi, Bashar al-Assad este în continuare la putere, sprijinit de ruşi. Încă mai credeţi că nu există un viitor pentru Siria cu Assad la putere?

– Depinde de poporul sirian să decidă. Cred că s-au întâmplat multe de când a început războiul în Siria. Sunt promisiuni făcute opoziţiei siriene care nu s-au respectat, sprijinul promis, de exemplu. În opoziţie s-au implicat elemente radicale. Deci poziţia noastră este că viitorul Siriei trebuie să fie decis de poporul sirian şi noi vom sprijini orice înţelegere negociată care ar putea pune capăt acestei crize. Din punctul nostru de vedere este o problemă imensă pentru toată lumea.

Acolo, în Siria, sunt mii de luptători din toată lumea care, odată întorşi în ţările lor, se va crea o reţea teroristă care va destabilize toate ţările pentru o lungă perioadă. Începem deja să vedem cum migrează luptătorii Daesh din Siria în Libia şi asta va complica situaţia şi mai mult şi toţi vom plăti deci este important să obţinem o înţelegere politică în Libia. În Siria şi în Libia.

– Săptămâna viitoare, iranienii vor avea alegeri generale. Credeţi că se va schimba ceva în relaţia Iranului cu lumea toată?

– Sper! Dar în trecut, alegerile din Iran nu au schimbat nimic. Iranul este o ţară determinată să-şi exporte Revoluţia, potrivit Constituţiei lor, e o ţară care nu respect suveranitatea niciunei ţări, care crede că orice şiit aparţine Iranului. E ca şi cum ai spune că toţi catolicii aparţin Italiei, ceea ce nu poate fi acceptat. Iranul nu respectă regulile ordinii mondiale stabilite prin Tratatul din Westfalia. Iranul crede că poate interveni în afacerile interne ale altei ţări, că poate susţine terorismul, dându-le rachete.

Iranul ucide diplomaţi, închide ambasade. A aruncat în aer un autobuz în Europa centrală, a aruncat în aer un club din Berlin, o sinagogă din Argentina, un complex al armatei americane din Cuba în 1996, este responsabil pentru crearea celulelor teroriste ca să destabilizeze alte ţări.

– Şi dvs. aţi fost ţinta unei asemenea acţiuni!

– Eu nu o iau personal!

– Cum puteţi oare?

– Nu e vorba despre o singură persoană. Este vorba despre tot ceea ce face Iranul. Şi ceea ce fac ei este o ameninţare pentru întreaga lume.

– Cu ani în urmă, premierul Benjamin Netanyahu îmi spunea acelaşi lucru. Totuşi, ce se poate face pentru a-i opri?

– Cred că soluţia este să avem o poziţie unitară. Noi sprijinim decizia SUA de a se retrage din Tratatul nuclear, care era unul slab. Un moratoriu pe o perioadă de 12 ani privind îmbogăţirea uraniului nu are nici un sens. Inspecţiile trebuie îndesite şi mai sunt două domenii care trebuie rezolvate pe care tratatul nu le prevedea: unul este programul iranian al rachetelor balistice care violează rezoluţiile Consiliului de securitate şi celălalt este sprijinul iranian pentru terorism.

Dacă reuşim să ajungem la o soluţie pentru aceste trei puncte, cred că putem spune că am rezolvat problema Iranului.

Dar dacă nu, atunci nu am depăşit-o şi iranienii au fost principala sursă pentru terorismul mondial şi prinicpala putere responsabilă pentru instabilitatea din regiunea noastră… şi nu spun eu asta, o spune ONU. Ajunge!

Nu noi am pus sancţiuni pe economia Iranului, deşi ne conformăm, comunitatea internaţională a făcut-o şi asta din cauza politicii agresive a Iranului. Dacă Iranul îşi schimbă politica şi respect dreptul internaţional şi sistemul internaţional, poate redeveni frecventabil.

– Yemen – suntem în faţa uneia dintre cele mai mari crize umanitare. În timp ce noi vorbi acum, mor copii de foame sau cine ştie de ce altceva. E o adevărată tragedie acolo. Când se va termina acest coşmar?

– Noi nu ne-am dorit războiul din Yemen. Nu l-am început noi. Noi am ajutat la tranziţia schimbării puterii.

I-am ajutat pe yemeniţi să înceapă un dialog naţional, la care să participe toţi yemeniţii. Femei, bărbaţi, tineri, partide politice din diferite regiuni, diferite grupuri etnice, i-am ajutat să se strângă şi să discute cum ar trebui să arate viitorul Yemen. Şi au venit cu un concept şi urma să creioneze o Constituţie ca să aplice acel concept. În tot acest timp, houthi i-au capturat pe noii lideri, au dat lovitură de stat, au ucis oameni şi au spus, practic, că ei deţin puterea. L-au închis pe preşedinte, avea voie să zboare până la Aden, dar l-au urmărit cu scopul de a-l ucide. El a cerut ajutor, iar noi am răspuns în conformitate cu Carta ONU şi am alcătuit o coaliţie din 10 ţări pentru a preveni ca Yemenul să cadă pradă grupărilor radicale aliate cu Hezbollah din Liban. Aşa a început războiul! Noi am pierdut bătălia comunicării! Am asigurat asistenţă de peste 40 de miliarde de dolari pentru Yemen şi tot pe noi cade vina. Noi am asigurat vaccinuri pentru OMS, dar houthi au interzis vaccinarea oamenilor şi vina cade tot pe noi.

– Dar cine e de vină pentru această lipsă de comunicare?

– Ce vreau să subliniez este că acest conflict din Yemen nu poate fi rezolvat decât politic, pe baza rezoluţiilor Consiliului de securitate, şi houthi vor avea un rol în viitorul ţării, dar nu pot avea drept de veto şi nici miliţii.

– Da, dar trebuie să fiţi de acord cu mine că asta durează şi că între timp mor copii!

– Din nefericire, houthi blochează accesul alimentelor şi de aceea oamenii sunt înfometaţi.

– La final, vă rog să-mi descrieţi, în câteva cuvinte, relaţia Arabiei Saudite cu Turcia.

– Avem legături economice puternice, avem neînţelegeri când vine vorba de implicarea Turciei în Siria , în Libia, avem neînţelegeri cu privire la sprijinul acordat de Turcia Frăţiei Musulmane şi încercăm să depăşim toate aceste probleme prin dialog.