Editorial TVR Sport: O poză cu Nadia Comăneci, un trofeu neprețuit

La aproape o jumătate de secol de când a scris istorie la Olimpiada de la Montreal, devenind o figură emblematică a gimnasticii moderne, Nadia Comăneci continuă să atragă ca un magnet grupuri mari de admiratori peste tot pe unde își face apariția. Printre fanii ei se numără inclusiv staruri din alte sporturi.

Novak Djokovic a devenit cel mai titrat tenisman din istorie, iar la turneul de la Miami a mai atins o bornă fantastică, depășindu-l pe Rafael Nadal la numărul de victorii la turneele Masters (441). A reușit asta după succesul în două seturi împotriva argentinianului Carabelli.

Nici nu s-a terminat bine partida și Nole, care se pregătea să o zbughească spre vestiare, a mai zăbovit pe teren, după ce a zărit-o în tribune pe Nadia. Cu o bucurie nedisimulată afișată pe chip, a sprintat în direcția Zeiței de la Montreal și a îmbrățișat-o prelung.

Evident că fotoreporterii s-au îngrămădit imediat să surprindă scena, povestită chiar de Nadia: „Noi doi ne cunoaștem de ceva vreme, ne-am întâlnit de multe ori la Gala Premiilor Laureus și orice întâlnire pe care o am cu el este o mare bucurie. De fiecare dată când ne vedem, îmi spune câteva cuvinte în limba română și mă roagă să vin la mai multe partide de ale lui. Știe că sunt fan declarat…”.

Și ca tacâmul să fie perfect, fix lângă cei doi campioni prieteni s-a nimerit și Marc Anthony. Celebrul cântăreț și actor american a profitat de ocazie și i-a pozat și el, căci, nu-i așa, nu în fiecare zi ai ocazia să vezi de aproape două nume grele din istoria sportului.

Revenind la Nadia, este într-adevăr greu de găsit o altă figură marcantă din sport care să fi reușit să mențină atâta timp vie flacăra interesului pentru atâtea generații. Ea a izbutit asta după ce a înțeles – sau mai bine spus a fost lăsată să înțeleagă după ce a scăpat din ghearele regimului comunist – că atingerea perfecțiunii prin acea primă notă de 10 la paralele a fost doar începutul, nicidecum o clipă de glorie expusă în mod natural efemerului.

Nadia Comăneci a știut să se reinventeze prin tot ceea ce a făcut și face după ce cariera ei sportivă s-a încheiat acum 41 de ani. De la acte caritabile, la implicarea în dezvoltarea gimnasticii în țară sau peste Ocean, de la ținerea de discursuri motivaționale pentru categoriile defavorizate până la îndeplinirea cu aceeași grație arătată la exercițiile de la sol a oricăror funcții onorifice pentru care a fost solicitată de statul român, cel american sau diverse organizații.

Cand a purtat torța olimpică la Olimpiada de la Londra (2012) și în vara trecută la Paris, în acel fabulos schimb cu Serena Williams, Carl Lewis și Rafa Nadal în aceeași barcă gonind pe Sena până spre Muzeul Luvru, indicele său de popularitate mondială nu doar că a atins noi cote, dar a devenit o certitudine că marketingul de promovare a propriei imagini funcționează de minune și aproape de la sine. Iar o astfel de performanță este mai greu de egalat…

Un editorial de Vlad Bucurescu