Editorial TVR Sport: Micul mare complex

S-au făcut mai bine de cinci ani de când Dinamo nu a mai trăit bucuria intensă a unei victorii de campionat în Eternul Derby, o serie neagră ce umbrește revenirea alb-roșilor în grupa de elită a fotbalului autohton.

Nu există Derby de România fără să apară, nu neapărat ca musca în lapte, și clișeul cu jucătorii celor două echipe care nu au nevoie de nicio motivație suplimentară pentru un meci atât de special. Se antrenează pe pilot automat și sunt gata să mănânce jăratec după primul fluier, ignorând zerourile primei de victorie.

Totuși, după o campanie europeană atât de fructuoasă, pentru FCSB parcă nu-i cel mai important meci al sezonului, ci doar un alt joc de campionat unde sunt puse la bătaie trei puncte utile plus un prilej pentru galerie să puncteze într-un nou episod din războiul bannerelor – bună asta cu Gioconda având eșarfa roș-albastră în jurul gâtului…

Pentru Dinamo însă, confruntarea are alte conotații, iar procentul din sintagma „să dai pe teren mai mult de 100%” este doar o cifră ce-i musai să fie depășită. Când pierzi pe bandă rulantă toate derby-urile de fix cinci ani, o lună și două săptămâni încoace, este firesc să-ți dorești ca ACUM să fie momentul în care seriei negre i se pune mult doritul punct.

Asta au sperat si zecile de mii de fani ai alb-roșilor, conștienți că un succes al trupei lui Kopic ar fi readus-o în lupta la titlu, nu că n-ar exista încă șanse matematice și acum. Dar până când iluziile gazdelor de conjunctură de pe Arena Națională, terenul unde adversarii știu atât de bine fiecare punct de reper și cam toate firele frumosului gazon de import, s-au spulberat, Dinamo (și Craiova, și CFR!) a crezut că statistica ultimilor ani se poate strâmba.

Ei bine, nu și ar fi nedrept chiar și pentru subiectivii fani dinamoviști să pună noul eșec doar pe seama ghinionului, cu referire la momentul pshilogic de la ratarea incredibilă a lui Perica la 1-1, după cadoul lui Târnovanu. Călită în atâtea bătălii de top, formația lui Charalambous a știut să gestioneze mai bine partea esențială a duelului, iar golul de autor al lui Baba Alhassan, venit într-un moment când gazdele cam cedaseră fizic, menține impresia că este loc de logică și în fotbal.

Când joci „acasă” practic pe terenul adversarului, chiar și cu energia impresionantă dată de suporterii tăi deosebiți, când rivalii au cel mai bun lot din Superliga, cele mai mari salarii și sunt clubul unde s-au băgat cei mai mulți bani în ultima perioadă, logic este inclusiv să-ți dea gol în vinclu pe final de meci un fotbalist care nu prea-i titular.

Acum, depinde de puterea mentală a dinamoviștilor, incluzându-i pe greu încercații lor fani, să treacă peste încă o înfrângere greu de digerat și să spere că micul mare complex FCSB va fi depășit cu proxima ocazie. Sau cel puțin până va prinde viață macheta superbă a noului stadion din Ștefan cel Mare.

Dacă nu, un alt clișeu poate avea efecte tămăduitoare pentru cam orice supărare cu gust fotbalistic: în sport există mereu data viitoare.

Un editorial de Vlad Bucurescu