Editorial TVR Sport: Antidot la merge și așa

Spiritul balcanic continuă să guverneze felul în care sunt manageriate diverse entități din sportul românesc, însă există și excepții care demonstrează că lucrurile pot fi făcute temeinic, fără scurtcircuitarea regulilor, cu rezultate excelente.

Federația Ecvestră Română a crescut valoric în ultimii ani precum eroul din poveste sau, pentru că este guvernată de o doamnă, precum o Ileana Cosânzeana cu puteri magice. În acest rol se află din 2022 Marilena Mladin, care a acceptat funcția fără a primi o remunerație, și a readus la viață o disciplină sportivă ce începuse să trăiască din amintiri. Nu singură, ci ajutată de o echipă aleasă pe sprânceană, oameni care știu cu ce se mânăncă fenomenul.

Echitația a fost un sport de top pentru România încă de la începuturile sale olimpice. Henri Rang, cu calul Delfis, cucerea prima medalie de argint din istoria țării la JO, un loc doi la Berlin în 1936, după un duel cam măsluit cu neamțul care a fost declarat câștigător sub privirile lui Adolf Hitler. De altfel, imediat după concurs Hitler i-a dăruit lui Rang, ca un fel de premiu de consolare, o motocicletă cu ataș Zundapp, un cadou blestemat, căci Henri avea să-și găsească sfârșitul zece ani mai târziu într-un accident cu respectivul vehicul.

După prestația glorioasă a lui Rang, România a fost o prezență constantă în întrecerile hipice la nivel înalt până prin anii ’80, după care lucrurile au luat-o în jos. La Olimpiada de la Barcelona din 1992, autoritățile sportive de la București au fost nevoite să facă o alegere dureroasă din lipsa fondurilor între echipa de handbal și cea de echitație. Ambele obținuseră calificarea, iar în final cuplurile cal-călăreț au rămas acasă.

Lipsa banilor, dezinteresul, dar și managementul deficitar au făcut ca sportul ecvestru românesc să treacă prin momente chiar traumatizante. În timp ce țările civilizate au investit constant în infrastructura de profil, ai noștri transportau caii la concursuri cu ajutorul trenurilor de marfă și nelipsitelor butoaie cu apă.

La o competiție din Franța, gazdele au fost atât de șocate de stresul la care erau supuse bietele animale, încât le-au făcut cadou românilor o autovană specială pentru transportul cailor. Acela a fost poate momentul zero, mai jos de atât nu se putea, dar ca să se poată mai bine, era nevoie de o schimbare, inclusiv de mentalitate.

Marilena Mladin nu a mizat pe clasica strategie a promisiunilor pompoase. A venit cu niște proiecte clare și, cu o tenacitate dusă la extrem în ceea ce numește zâmbind „o lume a bărbaților”, le-a pus în practică cu precizie chirurgicală. Fără abateri, fără rezolvări în stil mioritic pentru a ocoli calea corectă, oricât de grea era ea.

În ultimii ani, FER a reușit să coaguleze anumite energii care stăteau ascunse, aveau nevoie de cineva care să le declanșeze. Ușor-ușor, proprietarii de cai au găsit feedback-ul dorit, au apărut baze hipice, câteva la standarde occidentale care pot găzdui inclusiv competiții de top la sărituri peste obstacole, dresaj sau atelaje, pentru a numi doar trei din cele opt discipline păstorite de Federație.

Astăzi există 107 cluburi de echitație, o mulțime de copii și juniori legitimați care participă pe toată durata anului la concursuri indoor sau în aer liber în toată țara, vezi recenta etapă de Cupa Federației, transmisă de TVR Sport de la splendida bază de la Snagov.

„Avem o șansă extraordinară de a deveni cea mai importantă țară din Estul Europei în materie de sporturi ecvestre”, spune dna Mladin, vorbind cu pasiune despre proiectele următoare din care nu putea lipsi readucerea României în familia olimpică, șansele cele mai bune de calificare fiind la proba completă.

Până atunci, o simplă căutare pe Google despre „cursuri de echitație” produce rezultate ce pot părea surprinzătoare: nu există oraș mare în România să nu aibă în imprejurimi o bază de inițiere unde părinții își pot duce copiii să învețe să călărească, iar efectele terapeutice pentru micuți sunt de necontestat. Și li se va spune încă de la început ceva ce vor simți inevitabil: echitația este un sport care formează caractere.

Între timp, să nu fiți surprinși dacă vedeți prin trafic una sau mai multe autovane de transportat cai rulând pe bulevard. Mai adineauri am zărit una în Piața Charles de Gaulle, din care ieșea boticul unui mânz maroniu deschis prin orificiul special de aerisire.

Un editorial de Vlad Bucurescu