Editorial The Atlantic: „Toată lumea înțelege ce a făcut Trump. În afară de el”

Într-un editorial din publicația The Atlantic, jurnalista Anne Applebaum critică dur și direct modul în care Donald Trump își exercită puterea, punând sub semnul întrebării nu doar deciziile sale, ci și existența unei strategii în spatele lor. Pornind de la exemple concrete și ajungând la consecințe globale, inclusiv tensiunile din Strâmtoarea Ormuz și relațiile cu NATO, textul conturează imaginea unui lider dominat de impuls și lipsit de coerență.

Autoarea analizează cum această abordare imprevizibilă nu mai poate fi ignorată de aliați și rivali deopotrivă, evidențiind riscurile reale pe care le generează pe scena internațională.

Textul editorialului:

Donald Trump nu gândește strategic. Nici nu gândește în termeni istorici, geografici sau chiar raționali. Nu face legătura între acțiunile pe care le întreprinde într-o zi și evenimentele care au loc săptămâni mai târziu. Nu se gândește cum comportamentul său într-un loc va schimba comportamentul altor oameni în alte locuri.

Nu ia în considerare implicațiile mai largi ale deciziilor sale. Nu își asumă responsabilitatea atunci când aceste decizii merg prost. În schimb, acționează după capriciu și impuls, iar când își schimbă părerea — când simte capricii și impulsuri noi — pur și simplu minte în privința a orice a spus sau a făcut înainte.

În ultimele 14 luni, puțini lideri străini au reușit să recunoască faptul că cineva fără nicio strategie poate fi cu adevărat președintele Statelor Unite. Cu siguranță, șușoteau analiștii de politică externă, Trump gândește dincolo de momentul prezent. Cu siguranță, șopteau oamenii de stat străini, el urmează o ideologie, un tipar, un plan. Au fost aruncate în joc tot felul de cuvinte — izolaționism, imperialism — în încercarea de a plasa acțiunile lui Trump într-un context istoric. Au fost scrise articole solemne despre presupusa semnificație a Groenlandei, de exemplu, de parcă interesul lui Trump față de insula arctică nu ar fi derivat în întregime din faptul că aceasta arată foarte mare pe o proiecție Mercator.

Săptămâna aceasta, ceva s-a rupt. Poate că Trump nu înțelege legătura dintre trecut și prezent, dar alți oameni o înțeleg. Ei pot vedea că, în urma unor decizii luate de Trump, dar pe care acesta nu le poate explica, Strâmtoarea Hormuz este blocată de mine și drone iraniene. Pot vedea prețurile petrolului crescând în întreaga lume și înțeleg că este dificil și periculos pentru Marina SUA să rezolve această problemă. Îl pot auzi, de asemenea, pe președinte descărcându-se, așa cum a mai făcut de atâtea ori, încercând să facă alți oameni să-și asume responsabilitatea și amenințându-i dacă nu o fac.

NATO are un viitor „foarte sumbru” dacă nu ajută la curățarea strâmtorii, i-a declarat Trump Financial Times, aparent uitând că Statele Unite au fondat organizația și au condus-o de la înființarea sa, în 1949. A mai spus că nu roagă, ci ordonă șapte țări să ajute. Nu a precizat care anume. „Le cer acestor țări să intervină și să-și protejeze propriul teritoriu, pentru că acesta este teritoriul lor”, le-a declarat Trump jurnaliștilor la bordul Air Force One, în drum de la Florida spre Washington. „De acolo își iau energia.” De fapt, nu este teritoriul lor, și din vina lui le este blocată energia.

Dar în mintea lui Trump, aceste amenințări sunt justificate: are o problemă acum, deci vrea ca alte țări să o rezolve. Nu pare să-și amintească sau să-i pese ce le-a spus liderilor lor luna trecută sau anul trecut, nici nu știe cum deciziile sale anterioare au modelat opinia publică din țările lor sau le-au afectat interesele. Dar ei își amintesc, le pasă și știu.