Anul trecut, președintele francez a călătorit la Bratislava chiar înainte de un summit NATO, unde le-a spus demnitarilor est-europeni că au avut dreptate în privința lui Vladimir Putin de la bun început și că Franța va conduce acum efortul de a aduce Ucraina în NATO.
Bineînțeles, Macron a dus acest mesaj știind clar că atât Berlinul, cât și Washingtonul vor împiedica o astfel de mutare pe tabla de șah, atrage atenția într-o analiză publicația Politico.
Câștigarea simpatiei fără a plăti un preț pare înrădăcinată în ADN-ul lui Macron. De data aceasta, însă, comentariile recente ale lui Macron par înrădăcinate în ceva mult mai serios, care depășește colecționarea de trofee politice.
Cu câteva săptămâni mai devreme, șeful Statului Major al Apărării din Franța, generalul Thierry Burkhard, trimisese o scrisoare către jumătate dintre colegii săi din NATO, explorând posibilitatea unei „coaliții a voinței” care să preia anumite sarcini din Ucraina – inclusiv dotarea sistemelor de apărare, antrenarea forțelor din țară, lansarea de operațiuni cibernetice și oferirea de ajutor în domeniul deminării.
Niciun lider militar nu ar trimite o astfel de scrisoare fără un sprijin clar din partea conducerii politice de vârf a țării sale.
Răspunsul aliaților contactați? Un NU aproape furios.
Dar Parisul a decis să fenteze această stare de spirit, pe care a etichetat-o drept „defetistă”, iar Macron a evocat public posibilitatea trimiterii de trupe în ciuda răspunsului clar al aliaților săi.
SUA s-au poziționat, deocamdată, ca vioara întâi a acestui refuz, cu Germania și Polonia la contrabas.
Aceasta fiind situația, de ce a cochetat totuși Macron cu deschiderea unei asemenea cutii a Pandorei?
Un motiv ar fi acela de-a răspunde, în sfârșit, la presiunea tot mai mare a aliaților privind trimiterea unui ajutor militar substanțial Ucrainei, notează Politico.
Cancelarul german Olaf Scholz și alții au discutat acest subiect cu Macron în repetate rânduri, iar cancelarul chiar i-a cerut lui Joe Biden să insiste asupra acestui aspect atunci când cei doi s-au întâlnit la Washington la începutul lunii februarie.
Sprijinul militar al Franței pentru Ucraina este, într-adevăr, destul de mic – cel puțin în comparație cu cel al Germaniei. Până în prezent, Franța a alocat aproximativ 2,6 miliarde de euro (și a promis „până la” 3 miliarde de euro pentru 2024), în timp ce Germania a acordat 17,7 miliarde de euro sub formă de ajutor militar direct în ultimii doi ani.
Dar, în vreme ce Parisul susține că contribuțiile sale sunt mai semnificative din punct de vedere militar – incluzând, de exemplu, rachete cu rază lungă de acțiune pe care Berlinul a refuzat să le furnizeze -, efortul său la nivel global este deficitar.
Năbădăioasa relație franco-germană și-a arătat încă o dată ghimpii, Macron venind cu următoarea replică: „Mulți dintre cei care spun «niciodată» astăzi sunt aceiași care au spus «niciodată tancuri», «niciodată avioane», «niciodată rachete cu rază lungă de acțiune», «niciodată asta», «niciodată aia» acum doi ani”, a subliniat liderul francez, făcând aluzie clară la adresa Germaniei.
„Vă reamintesc că, în urmă cu doi ani, mulți dintre cei aflați la această masă au spus: «Vom oferi saci de dormit și căști»”.
Poate că Macron a aruncat o bombă retorică care poate submina cauza, dar punerea pe tapet a acestui subiect incomod a rupt, bunăoară, vălul de pe frustrările establishmentului militar german în relația cu Guvernul de la Berlin.
Scholz a exclus în mod public trimiterea de rachete Taurus în Ucraina, argumentând că, dacă ar face acest lucru, Germania ar trebui să desfășoare soldați într-o zonă de război, ceea ce, în opinia cancelarului, ar risca să facă din Germania o țintă a Rusiei.
„Sunt surprins că unii oameni nici măcar nu sunt mișcați de acest lucru, că nici măcar nu se gândesc dacă ceea ce facem noi ar putea duce la un fel de implicare în război”, a declarat Scholz reporterilor la Berlin pe 26 februarie, sugerând (spre disperarea acestora) că Marea Britanie și Franța, care furnizează deja sisteme similare de rachete de croazieră Ucrainei, au avut personal pe teren acolo.
„Aceasta este o armă cu o rază de acțiune foarte mare, iar ceea ce fac britanicii și francezii în ceea ce privește controlul țintelor și sprijinul pentru controlul țintelor nu poate fi făcut în Germania”, a declarat Scholz. „Toată lumea care s-a uitat la acest sistem înțelege acest lucru”.
Toată lumea, se pare, cu excepția șefilor superiori ai forțelor aeriene germane.
Conform Politico, generalii nu numai că discută despre modul în care rachetele ar putea fi livrate în Ucraina fără a desfășura trupe la sol, dar își exprimă și confuzia față de poziția lui Scholz.
„Nimeni nu știe cu adevărat de ce se blochează cancelarul”, a spus la un moment dat generalul Ingo Gerhartz, șeful forțelor aeriene germane, adăugând că motivul invocat pentru ezitarea Berlinului în a trimite Taurus ține de „zvonuri nebunești”, inclusiv faptul că rachetele nu funcționează corect, o sugestie pe care a respins-o ca fiind „un nonsens”. Generalul spune că a auzit zvonul de la un reporter „care este extrem de apropiat de cancelar”.
Săptămâna trecută, Anton Hofreiter, deputat de rang înalt din partea Verzilor, a declarat că Scholz „în mod evident nu spune adevărul” în legătură cu rachetele Taurus, menționând că Germania a trimis 260 în Coreea de Sud fără a avea parte de tipul de sprijin de țintire descris de cancelar. Hofreiter a sugerat că motivul real al reticenței lui Scholz ar putea fi faptul că „nu are încredere în ucraineni”.
Urmărește-ne pe Google News
