Descoperire importantă despre melanom. Cum se atașează și se deplasează celulele canceroase

Cercetătorii de la Institutul Ruđer Bošković din Croația, în colaborare cu oameni de știință din Regatul Unit, au descoperit noi detalii despre felul în care celulele de melanom se atașează de țesutul din jur și despre mecanismele care le pot ajuta să se deplaseze.

Descoperirea este importantă pentru că migrarea celulelor canceroase este un pas esențial în apariția metastazelor. Atunci când celulele se desprind de zona inițială, se mișcă și ajung în alte părți ale corpului, boala devine mult mai dificil de tratat.

Rezultatele au fost publicate în două articole din jurnalul științific Cell Commmelanom, și arată că aceeași proteină poate avea roluri diferite, chiar opuse, în interiorul unei celule, în funcție de locul în care se află.

Proteina KANK2, cheia studiului

Cercetarea s-a concentrat asupra proteinei KANK2, o moleculă implicată în organizarea structurilor interne ale celulei și în modul în care aceasta interacționează cu mediul din jur. Astfel de proteine sunt importante pentru că pot influența comportamentul celulelor, inclusiv capacitatea lor de a se mișca.

Oamenii de știință au descoperit că, în celulele de melanom, KANK2 nu are o singură funcție fixă. Într-o zonă a celulei, reducerea acestei proteine a încetinit deplasarea celulară. Într-o altă zonă, același tip de intervenție a crescut mobilitatea celulelor, ca și cum ar fi fost ridicată o frână.

Această diferență arată cât de complex este comportamentul celulelor canceroase și de ce nu este suficient să știm doar ce proteine sunt prezente într-o celulă. Contează și unde se află ele și cu ce alte molecule interacționează.

Nu este o terapie nouă, dar poate ajuta cercetările viitoare

Cercetătorii subliniază că studiul nu înseamnă apariția unui nou tratament pentru melanom. Este, însă, o piesă importantă în înțelegerea mecanismelor prin care celulele canceroase se atașează, se desprind și se pot deplasa.

„Această cercetare nu reprezintă o nouă terapie, însă oferă informații importante cu privire la mecanismele de adeziune din celulele de melanom. Cercetarea fundamentală suplimentară privind rolul proteinelor de adeziune ar putea contribui, în viitor, la o dezvoltare mai rapidă și mai de succes a medicamentelor care țintesc aceste molecule”, a declarat dr. Nikolina Stojanović, de la Institutul Ruđer Bošković.

În al doilea studiu, echipa a arătat că proteina KANK2 este prezentă și într-un al treilea tip de structură de adeziune, pe care celulele îl folosesc pentru a se atașa de mediul înconjurător. Aceste structuri au fost descoperite relativ recent și sunt încă puțin înțelese.

Următorul pas: testarea pe celule de la pacienți

Cercetătorii vor să afle acum dacă același mecanism apare și în celulele primare de melanom izolate de la pacienți, care seamănă mai mult cu tumorile reale din corpul uman decât culturile celulare folosite frecvent în laborator.

Dr. Marija Lončarić, de la Institutul Ruđer Bošković, studiază în prezent aceste celule primare și intenționează să continue experimentele folosind modele tridimensionale de melanom.

Pentru pacienți, descoperirea nu schimbă imediat tratamentul. Pentru cercetători, însă, aduce o înțelegere mai fină a felului în care celulele de melanom se comportă și se pot răspândi. Iar în lupta cu un cancer agresiv, astfel de detalii pot deveni, în timp, puncte de plecare pentru terapii mai bine țintite.