De la experiment la supradoză. Ce dureri ascunde, de fapt, consumul de droguri în rândul tinerilor

Creșterea consumului de droguri în rândul tinerilor nu este doar o statistică alarmantă, ci un semnal profund despre anxietățile, presiunile și lipsurile emoționale cu care aceștia se confruntă, avertizează psihologul Radu Leca.

Specialistul explică ce se ascunde în spatele experimentării aparent „ocazionale”, care sunt riscurile reale ale noilor substanțe și de ce prevenția eficientă începe cu ascultare, nu cu etichete.

Consumul de droguri în rândul tinerilor crește de la an la an, iar acest fenomen indică disfuncții mai profunde în lumea lor și, uneori, chiar în lumea adulților, arată psihologul. În spatele fiecărui „am încercat doar o dată” se află adesea anxietate, singurătate, presiune de grup, curiozitate sau dorința de a amorți o durere greu de exprimat.

Drogul ajunge să funcționeze ca un „buton de pauză”, un drum aparent scurt, dar extrem de costisitor pe termen lung.

Sănătatea mintală intră rapid într-o zonă de risc, explică Radu Leca, pentru că substanțele amplifică exact stările de care promit să scape: atacuri de panică, depresie, iritabilitate, paranoia, tulburări de somn și incapacitatea de a mai simți plăcere fără stimul artificial.

În timp, creierul ajunge să creadă că fără substanță „nimic nu mai are gust”, iar acest lucru se traduce în exterior prin nepăsare sau rebeliune, când, în realitate, este vorba despre o epuizare psihică profundă.

În România, apar tot mai frecvent substanțe sintetice extrem de puternice, unele opioide fiind descrise public ca având potențe de sute de ori mai mari decât morfina, în funcție de compus.

Acest lucru schimbă radical riscul, subliniază psihologul, pentru că distanța dintre „doză” și supradoză devine extrem de mică. În plus, consumatorii nu știu întotdeauna ce au ingerat, din cauza amestecurilor, impurităților sau etichetării false. În aceste condiții, curiozitatea nu mai este un experiment, ci o ruletă rusească modernă.

Din perspectivă psihologică, adolescența este o perioadă vulnerabilă, explică specialistul, deoarece creierul încă își definitivează mecanismele de control al impulsurilor, iar recompensa rapidă are un magnetism aparte. Dacă se adaugă stresul, lipsa de somn, conflictele familiale, bullyingul sau sentimentul de neapartenență, drogul devine o scurtătură emoțională.

Pe termen lung însă, aceste scurtături duc către dependență, rupturi relaționale, eșec școlar, accidente și, la persoanele vulnerabile, episoade psihotice.

Prevenția reală nu înseamnă campanii bazate pe frică sau imagini șocante, este de părere psihologul Radu Leca. Ea presupune dezvoltarea competențelor de viață: gestionarea anxietății, capacitatea de a refuza presiunea de grup, curajul de a cere ajutor și construirea unei identități care nu depinde de ideea de „a fi tare”.

La fel de important este rolul adulților care știu să asculte fără a reacționa imediat cu pedepse, deoarece rușinea alimentează secretul, iar secretul alimentează dependența.

Atunci când un tânăr se simte suficient de în siguranță pentru a spune adevărul, deja s-a câștigat o luptă importantă, subliniază specialistul. Conversațiile autentice pot face diferența dintre izolare și sprijin real.

Soluțiile, explică psihologul, trebuie gândite pe mai multe niveluri: educație clară și nemoralizatoare, acces real la consiliere psihologică, activități care oferă sens și apartenență și intervenție rapidă la primele semne de alarmă – schimbări bruște de comportament, izolare, minciuni frecvente, probleme de somn sau scăderea performanței școlare.

Foarte pragmatic, instruirea celor din jur privind riscul de supradoză și pașii de urgență poate salva vieți.

În final, Radu Leca subliniază că nu este nevoie să avem toate răspunsurile pentru a fi un sprijin real. Uneori, simpla prezență calmă și disponibilitatea de a asculta pot face diferența dintre alunecare și întoarcere.