În pofida unei game vaste de sancțiuni internaționale, Rusia a importat microcipuri occidentale în valoare de peste 1 miliard de dolari în primele nouă luni ale anului 2023.
Aceste microcipuri sunt vitale nu doar pentru aprovizionarea constantă a complexului militar-industrial cu arme pentru liniile de front din Ucraina, ci și pentru fabricarea de mașini, smartphone-uri și aparate de uz casnic în Rusia.
Pentru a afla mai multe despre rolul jucat de microcipurile occidentale în invazia Moscovei în Ucraina și despre modul în care economia rusă funcționează pe timp de război, publicația Meduza a vorbit cu Dr. Chris Miller, profesor asociat la Universitatea Tufts, unde cercetările sale se concentrează pe tehnologie, geopolitică, economie, afaceri internaționale și Rusia.
Dr. Miller este autorul mai multor cărți, printre care bestsellerul New York Times „Războiul cipurilor: lupta pentru cea mai vitală tehnologie a lumii” și „Putinomics: putere și bani în Rusia”.
Meduza: Să vorbim despre cea mai recentă carte a dumneavoastră. Care este rolul microcipurilor în războiul din Ucraina? Industria de apărare a Rusiei rămâne foarte dependentă de componente externe, în special de componente și tehnologii electronice. Se pare că Rusia încearcă să producă microcipuri de una singură. Ce știți despre acest lucru? Sunt microcipurile rusești suficient de bune pentru nevoile industriei de apărare și cine furnizează microcipuri Rusiei, în ciuda sancțiunilor? Și cu ce costuri?
Dr. Chris Miller: Cred că știm câteva lucruri. În primul rând, știm că au existat o mulțime de discuții în mass-media despre încercarea dea crește volumul de cipuri care sunt produse în Rusia. Înainte de război, era un volum destul de mic produs în Rusia. Acum, cererea a crescut foarte mult din cauza războiului și a producției militare. Nu am văzut, însă, nicio dovadă că producția a crescut semnificativ. Companiile nu emit date, însă nu pare să existe vreo dovadă a unei creșteri a producției. Poate că a crescut puțin, deși nu sunt sigur.
Din datele vamale pe care le-am analizat (și am lucrat mult la capitolul ăsta), este clar că Rusia importă în continuare un număr destul de mare de materiale de care are nevoie pentru a produce cipuri. Marile importuri continuă să aibă loc. De asemenea, este clar că Rusia importă unele piese de schimb pentru uneltele folosite la fabricarea cipurilor. Dar importurile pe care am reușit să le găsesc în datele vamale sunt destul de limitate. Nu aș fi deloc surprins dacă Rusia s-ar confrunta cu probleme în menținerea funcționalității uneltelor sale, deoarece acestea au nevoie regulat de piese de schimb.
Cred că cel mai important lucru este că știm că Rusia importă în continuare o mulțime de cipuri. Și acestea sunt în mare parte cipuri occidentale, japoneze sau sud-coreene. Iar China a devenit, de departe, cea mai mare sursă de importuri. Majoritatea cipurilor pe care le cumpără Rusia sunt fabricate de G7 plus Coreea plus Taiwan și tranzitează China. Există un pic de comerț către Turcia, un pic prin Asia Centrală și un pic de contrabandă direct din Europa și din alte părți. Dar marea majoritate trec prin China.
Practic, Rusia a reușit să camufleze o mare parte din comerțul său exterior prin China. Obține multe dintre cipurile de care are nevoie. Ce efect are acest lucru asupra producției industriale de apărare? Știm că producția industrială de apărare a crescut din cauza războiului. Nu știm dacă există întârzieri cauzate de necesitatea de-a găsi noi surse pentru cipuri. Nu știm care sunt efectele sancționării unui canal de import. Bănuiesc că acest lucru provoacă unele întârzieri, dar nu există nicio modalitate de a le cuantifica, având în vedere datele pe care le deținem.
Meduza: Cât de greu este să produci cipuri și de ce Rusia nu a făcut niciodată o industrie din producerea lor?
Dr. Chris Miller: Ei bine, este foarte greu. Producția este extraordinar de complexă. Practic, trebuie să te aprovizionezi cu instrumente și materiale din SUA, Europa și Japonia, fiecare dintre acestea având propriile capacități specializate în anumite părți ale lanțului de aprovizionare. Iar pentru a face acest lucru în mod eficient, ai nevoie de volume mari. În prezent, există doar un număr mic de producători de cipuri pentru fiecare tip de cip. Iar Rusia produce în volume minuscule, deoarece s-a concentrat în principal pe producția industrială. Cea mai mare firmă, Micron, produce mai puțin de 1 la sută din numărul de cipuri pe care îl produc cele mai mari companii din Taiwan. Și astfel, au o scară minusculă și trebuie să încerce să se aprovizioneze cu materiale și echipamente din Occident.
Meduza: Din punctul dumneavoastră de vedere, cum se explică faptul că Rusia a supraviețuit tuturor sancțiunilor Occidentului? Unde au reușit sancțiunile și cum au eșuat?
Dr. Chris Miller: Cred că noi, în mod colectiv, inclusiv eu, am supraestimat sancțiunile în câteva moduri diferite.
În primul rând, am supraestimat măsura în care sancțiunile vor perturba lanțurile de aprovizionare ale producției, аșa că ne-am uitat la sectorul auto în mare măsură. Dar cred că, în afara sectorului auto, impactul asupra producției și operațiunilor a fost mult mai mic decât m-aș fi așteptat.
În ceea ce privește producția economică agregată, m-am așteptat, în mod eronat, ca războiul să fie scurt. Am subestimat măsura în care va avea loc o creștere uriașă a cheltuielilor pentru apărare în Rusia și faptul că acest lucru va crește producția într-un moment în care economia non-militară era în decelerare. Și, astfel, pentru că nu m-am așteptat la o creștere mare a cheltuielilor militare, nu m-am așteptat nici ca piața muncii să rămână atât de intensă, ceea ce înseamnă că nu m-am așteptat ca cheltuielile de consum să fie atât de intense.
Așadar, multe dintre erorile mele de perspectivă au fost cauzate de faptul că nu m-am așteptat la un război de lungă durată, dublat de o creștere mare a cheltuielilor militare. Cred că acest lucru a schimbat cu adevărat multe dintre previziunile privind impactul sancțiunilor. Cred că sancțiunile au părut semnificative, în timp ce, de fapt, acestea au fost contracarate într-un fel de creșterea cheltuielilor militare, care a avut un impact economic pozitiv în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, salariile, PIB-ul și costurile pe termen lung. Dar efectul pe termen scurt a fost pozitiv.
Al doilea aspect: au fost mulți oameni – nu m-aș fi inclus în această categorie – care se așteptau ca sancțiunile să provoace de fapt o criză financiară imediată atunci când au fost impuse. Și chiar dacă vă uitați la vânzarea rublei și la controalele care au fost impuse în februarie și martie 2022, a existat o șansă ca acest lucru să se fi întâmplat, dar nu s-a întâmplat. Iar după aceea, sancțiunile financiare au fost pur și simplu mai puțin semnificative. Banca Centrală și Ministerul de Finanțe, cred, au reușit cu destulă abilitate să facă față efectelor acestui lucru.
În al treilea rând, au existat unele persoane care și-au amintit ce au făcut SUA cu Iranul în ceea ce privește exporturile de petrol și s-au gândit: „Ei bine, SUA au făcut-o în Iran, o pot face și cu Rusia”. Dar optica asta a omis faptul că Rusia exportă ca producător, după cum știți, de patru ori mai mult decât Iranul. Este imposibil să scoți atât de mult petrol de pe piață fără a avea un impact major asupra prețului, ceea ce Occidentul nu era dispus să tolereze. Și, prin urmare, cred că dacă se așteptau ca sancțiunile petroliere de tip iranian să fie viabile din punct de vedere politic în Occident, aceasta a fost o așteptare greșită. Ceea ce am văzut în schimb este că, în SUA și Japonia, precum și în Europa, prețurile energiei au fost importante din punct de vedere politic, iar acest lucru a limitat cu adevărat disponibilitatea liderilor occidentali de a impune sancțiuni petroliere dure.
Urmărește-ne pe Google News
