Cum trebuie gestionată în societate frica de extindere a războiului din Ucraina. Explicațiile psihologului Radu Leca

Vecinătatea cu un conflict de lungă durată, precum războiul din Ucraina, pune statele din regiune într-o tensiune permanentă între solidaritate, securitate și reziliență. Psihologul Radu Leca explică, într-o analiză amplă, că printr-o informare corectă, cu explicații clare despre riscuri și probabilități se poate reduce această tensiune.

Psihologul arată, de asemenea, importanța înțelegerii nevoii de solidaritate și diminuarea stării de frică pe care un astfel de conflict o generează în societate.

Radu Leca: „Vecinătatea cu un război prelungit pune națiunile într-un dublu rol, acela de a accepta și de a menține ajutorul financiar oferit Ucrainei și simultan să rămână lucide în fața posibilității extinderii conflictului. Dincolo de cifre și bugete, miza vizează încrederea publică, reziliența instituțională și echilibrul între compasiune și prudență strategică. „Solidaritatea lucidă e forma adultă a curajului.”

Psihologul arată că sprijinul material pentru Ucraina are o componentă morală și una pragmatică. Oamenii trebuie să înțeleagă că ajutorul nu reprezintă o expunere inutilă, ci o investiție în stabilitatea regională.

„A ajuta nu înseamnă a te expune fără măsură, ci a întări granițele legitimității și a descuraja agresiunea prin coeziune. (…) Ajutorul nu e caritate abstractă, ci investiție în stabilitatea regională care reduce riscurile pe termen lung pentru toți. „Să dai astăzi înseamnă să scazi prețul mâine.”

În opinia sa, apare și un fenomen psihologic important: „oboseala solidarității”. După doi ani de conflict, interesul public scade, iar spațiul este ocupat de sceptici.

„Oboseala solidarității este reală,după valuri de știri și apeluri, atenția scade, iar skepticii câștigă spațiu. Gestionarea acestei uzuri ține de igiena informațională și de ritualuri civice care reîmprospătează sensul acțiunii colective. Un ciclu sănătos alternează actualizări oneste cu rezultate verificabile și pauze mediatice care previn saturația emoțională. „Speranța are nevoie de dovezi și de respirație.”

Leca subliniază importanța credibilității care vine dintr-o coerență diplomatică

„Geopolitic menținerea ajutorului depinde de percepția credibilității, adversarii testează coeziunea vecinilor prin presiuni energetice, economice și informaționale. Răspunsul înțelept combină continuitatea finanțării cu semnale clare de predictibilitate. În acest mod, costul calculului agresiv crește, iar incertitudinea strategică scade. „Coerența e diplomația care nu ridică vocea.”

Pe plan bugetar, psihologul insistă asupra transparenței. Fără explicații clare privind destinația fondurilor, suspiciunea publicului crește.

„La nivel bugetar, anxietatea socială se amplifică atunci când costurile nu sunt explicate. Transparența asupra destinației fondurilor, condiționalități de integritate și audituri accesibile publicului reduc suspiciunea și sporesc acceptarea. Când oamenii văd traseul banilor și impactul, apare sentimentul de control, iar ajutorul devine un contract civic, nu o impunere. „Banii bine urmăriți sunt încredere bine plasată.”

Sprijinul extern trebuie dublat, spune el, de măsuri interne de protecție socială, pentru a preveni sentimentul de sacrificiu unilateral.

„Menținerea sprijinului cere și protejarea puterii de cumpărare interne. Compensarea facturilor energetice pentru categoriile vulnerabile și investițiile în producție locală atenuează percepția de sacrificiu unilateral. Psihologic, oamenii tolerează mai ușor costurile externe când simt echitate internă. „Solidaritatea externă se hrănește din justiția de acasă.”

Teama de extindere a conflictului este un amplificator al anxietății colective. Leca spune că populațiile trebuie informate corect, cu explicații clare despre riscuri și probabilități.

„Teama de extindere a războiului funcționează ca un multiplicator al anxietății colective. Comunicarea de risc trebuie să distingă între probabilitate și gravitate, evitând atât alarmismul, cât și negarea. O populație care înțelege scenarii realiste și planuri clare se teme mai puțin și cooperează mai mult. „Calmul se naște din claritate, nu din tăcere.”

Psihologul subliniază rolul pregătirii civile: exercițiile regulate, educația pentru situații de urgență și comunitățile de sprijin reduc panica.

„ Pregătirea civilă are o dimensiune psihologică esențială,exerciții periodice, instruire de bază în situații de urgență, rețele de sprijin comunitar. Repetiția reduce anxietatea anticipativă și transformă panica în rutină utilă. Când știi ce ai de făcut, frica se organizează și nu mai guvernează. „Reziliența se repetă până devine reflex.”

În plan informațional, Leca avertizează că dezinformarea nu atacă doar opinii, ci coeziunea societății.

„În plan informațional, vecinii trebuie să gestioneze agresivitatea scrisă sau filmată dezinformarea vizează coeziunea, nu doar opinia. Alfabetizarea media, verificarea colaborativă a faptelor și sancționarea actorilor care propagă manipulări protejează spațiul psihic comun. Încrederea nu este doar morală, ci infrastructură critică. „Adevărul e o sală de sport, nu un templu.”

Coordonarea regională, în opinia sa, este esențială: de la politici energetice la sancțiuni și infrastructură comună.

„Coordonarea regională consolidează atât psihologia securității, cât și poziția geopolitică,alinierea politicilor în UE și NATO, complementaritatea instrumentelor de sancțiuni, diversificarea energetică și coridoarele logistice comune reduc vulnerabilitățile. Când fiecare stat știe că nu este singur, tentația adversarului de a diviza scade. „Lanțurile de cooperare înlocuiesc verigile slabe.”

Psihologul vorbește și despre presiunea exercitată de valurile de refugiați, care trebuie gestionate cu politici de integrare și comunicare fără stigmatizare.

„Fluxurile de refugiați testează răbdarea și empatia. Gestionarea lor cere politici de integrare graduală, acces la servicii și comunicare care evită stigmatizarea. Social, contactul direct și proiectele locale reduc anxietățile difuze și cresc sentimentul de utilitate. Astfel, comunitățile devin mai robuste, nu mai fragile. „Granițele nu opresc umanitatea”

Scenariile de escaladare, susține el, trebuie pregătite din timp, pentru a reduce riscurile.

„Scenariile de escaladare trebuie gândite în prealabil,linii roșii, canale diplomatice de dezescaladare, mecanisme de avertizare timpurie. A planifica nu înseamnă a dori războiul, ci a reduce riscul de erori și neînțelegeri. Prudența strategică creează spațiu pentru soluții politice. „Previziunea e forma pașnică a curajului.”

Liderii au rolul esențial de a explica publicului costurile și beneficiile sprijinului extern.

„Liderii au un rol psihologic critic, să spună adevărul despre costuri, să împartă meritul și să-și asume responsabilitatea. Mesajele care leagă ajutorul extern de beneficii concrete interne – securitate energetică, stabilitate economică, protejarea frontierelor – pot ancora sprijinul public fără a-l manipula. „Credibilitatea începe când promiți puțin și demonstrezi mult.”

În final, Radu Leca rezumă principiul central al gestionării unei vecinătăți cu războiul:

”În final, vecinătatea responsabilă combină compasiunea cu calculul rece,ajutor financiar transparent și eficient, pregătire socială fără panică, coordonare regională fermă și comunicare onestă. A rămâne lucizi lângă un război nu e cinism, ci maturitate strategică. Când societățile își gestionează frica, politica devine stabilă, iar pacea își găsește șanse reale. „Solidaritatea care rezistă e strategie, nu slogan.”