Cum poate fi salvată arta cămășii cu altiță: soluții și avertismente din partea Oanei Zaharia, manager al Institutului Național al Patrimoniului

Cămașa românească (ia) nu are nevoie de o zi anume ca să fie prețuită — dar Ziua Universală a Iei, sărbătorită anual pe 24 iunie, ne oferă un prilej în plus să-i spunem povestea și să-i înțelegem rostul. Parte esențială din patrimoniul nostru cultural, ia leagă generații prin simboluri cusute cu migală și sens. Un veșmânt care nu doar îmbracă, ci păstrează, protejează și transmite identitate.

Astăzi, la Telejurnal Matinal, Oana Zaharia, manager interimar al Institutului Național al Patrimoniului (INP), a vorbit despre importanța recunoașterii internaționale a artei cămășii cu altiță, inclusă în 2022 pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.

„Această recunoaștere este onorantă, dar vine cu responsabilități. Trebuie să păstrăm meșteșugul viu, să transmitem sensurile mai departe și să încurajăm tinerii să poarte ia cu respect, bucurie și înțelegere”, susține managerul INP.

Deschisă față de reinterpretările contemporane, Oana Zaharia a subliniat:
„Interpretările făcute de artiști și designeri contemporani sunt absolut benefice pentru poziționarea acestui meșteșug în rândul generației tinere. Prin aceste interpretări se creează un efect pozitiv – ei ajung să cunoască un element vestimentar tradițional printr-o creație modernă.”

Totodată, păstrarea autenticității rămâne esențială:
„Pe noi ne interesează, în primul rând, păstrarea meșteșugului, pentru că înscrierea în Lista Reprezentativă UNESCO se referă la arta cămășii cu altiță, nu la obiectul în sine. Vorbim despre tehnici, despre materiale țesute manual – iar aici ne confruntăm cu probleme reale, pentru că nu mai există o producție funcțională de materiale tradiționale.”

O provocare importantă este și dificultatea de a susține financiar meșteșugul autentic într-o piață dominată de ii reinterpretate.
„Produsul care iese din mâinile lor nu este competitiv din punct de vedere financiar pe o piață care, la momentul de față, are aceste produse reinterpretate, care sunt la niște prețuri diametral opuse”, a explicat Oana Zaharia.
„Pe noi ne preocupă foarte mult modul în care putem să protejăm cămașa în sine de aceste, să zicem, preluări mai mult sau mai puțin corecte în diverse colecții de modă, dar și să reușim să venim cu un sistem de măsuri care să aducă produsul final într-o piață competitivă.”

Ea a oferit și un exemplu concret de soluție funcțională:
„Sunt state europene care își protejează aceste producții prin, spre exemplu, niște măsuri sau acte normative care impun, cumva, ca parte din protocolul de stat să fie achiziționat obligatoriu de la meșterii autohtoni. Și atunci ar exista o piață de desfacere constantă și sigură pentru acești meșteri, la niște prețuri care corespund eforturilor depuse de ei.”

În sprijinul păstrării și promovării acestui patrimoniu, Institutul Național al Patrimoniului a derulat mai multe proiecte dedicate iei românești.

„Am avut un proiect care a avut o expunere extraordinară pentru cămașa tradițională – o combinație între proiectele dedicate Reginei Maria, ne aflăm într-un an aniversar de un veac și jumătate, și ia românească. A avut loc la Viena, în cadrul unui eveniment care celebra economia. Expoziția continuă zilele acestea la Ambasada României de la Londra.
Am avut un eveniment de Sânziene lângă Arad.
Avem o expoziție astăzi la Palatul Parlamentului, împreună cu Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO.
Avem o colaborare cu Art Safari, cu expoziția Grădina Raiului.
Credem noi că, venind spre locuri din acestea în care tinerii consumă artă, consumă tradiție, consumă patrimoniu, dacă vreți, este o soluție pentru a familiariza noua generație cu tradițiile românești.”