Cum a trecut Emmanuel Macron de la porumbel la șoim în privința războiului din Ucraina. O analiză BBC

Ce l-a apucat pe Emmanuel Macron de s-a transformat din împăciuitor în belicos în chestiunea Rusiei și a Ucrainei? Aceasta este, în termeni duri, întrebarea care se pune în cancelariile din întreaga Europă, notează BBC, în timp ce președintele francez pare că își face încălzirea în noul său rol de șef al rezistenței continentale în fața lui Vladimir Putin.

Anumite state – țările baltice, Polonia – salută aparenta convertire a președintelui Macron la evaluarea lor „realistă” a amenințării Moscovei.

Alții – în special Germania cancelarului Olaf Scholz – sunt îngroziți de acest nou spirit francez „să purcedem la război”.

Cu toții sunt confuzi și nesiguri. Cât de autentică este noua linie Macron? Refuzul său recent de a exclude trimiterea de trupe în Ucraina este doar o altă surpriză a sa – o mărturie a nevoii sale insațiabile de a face un salt diplomatic?

Emmanuel Macron: Acesta este sau nu este războiul nostru? Noi răspunsuri la ipoteza trimiterii de soldați în Ucraina

Continuă reacţiile contradictorii printre aliați după ce președintele francez Emmanuel Macron a lansat ideea că trupe NATO ar putea fi trimise în Ucraina. Germania a cerut încetarea imediată a discuțiilor pe această temă, dar Polonia spune că prezența forțelor NATO nu este de neconceput. Nici statele baltice nu s-ar opune ideii lui Macron. SUA afirmă însă că Ucraina solicită arme, nu soldați americani.

9 martie 2024, 19:12 (actualizat 9 martie 2024, 19:21)

Și cât de mult din noua sa poziționare este pur politică?

Alegerile europene se apropie, iar dreapta dură a lui Marine Le Pen și Jordan Bardella pare să îi învingă pe cei care țin cu Macron.

Așadar, se folosește Emmanuel Macron de Ucraina pentru a crea o falie între tabăra sa și opoziție, stabilind un contrast între propria sa beligeranță lucidă și complicitatea tulbure din trecut a d-nei Le Pen cu Moscova?

Lidera extremei drepte franceze, Marine Le Pen, și-a exprimat în mod neașteptat sprijinul pentru Ucraina

Unul dintre cei mai proruși politicieni din Uniunea Europeană, liderul partidului francez Adunarea Națională, Marine Le Pen, și-a exprimat în mod neașteptat sprijinul pentru Ucraina, potrivit paginii de socializare X a politicianului.

14 martie 2024, 11:40 (actualizat 14 martie 2024, 12:16)

Într-un interviu în direct la televiziunea franceză, joi seara, președintele a recunoscut implicit că și-a pus aceste întrebări critice.

Dar, în stilul adevărat al lui Macron, el nu și-a propus să liniștească, ci să afirme. Departe de a-și înăbuși noul său alarmism, el l-a explicat. Deloc stânjenit de „convertirea” sa de la porumbel la șoim, președintele a considerat că o stare trebuia să o precedă inevitabil pe cealaltă. Numai după ce toate eforturile de a comunica cu adversarul au fost epuizate, a argumentat el, este posibil să se spună în mod concludent că acel adversar depășește orice limită.

În plus – a doua parte a autojustificării sale – el a susținut că rușii și-au împins acum agresiunea la un nou nivel.

Kremlinul, a spus Macron, a devenit în ultimele luni „vizibil mai dur” – trecând la economia de război, intensificând represiunea opoziției interne, intensificând atacurile cibernetice asupra Franței și a altor țări.

În contextul în care atacurile asupra Ucrainei se întețesc, iar Statele Unite nu mai sunt un aliat de încredere, Europa intră într-o lume nouă, a spus el: „O lume în care ceea ce am crezut că este de neconceput de fapt se întâmplă”.

Acesta este motivul pentru care, potrivit noii doctrine Macron, Franța și Europa aveau nevoie să se pregătească de o trezire – un salt mental din certitudinile confortabile ale unei ere muribunde și în realitățile dure ale uneia noi.

Pe un ton deliberat asemănător lui Churchill, Macron și-a exprimat convingerea că, pentru a păstra pacea, Europa trebuie să fie pregătită de război.

Ca întotdeauna, la Emmanuel Macron logica este impecabilă, argumentele sunt de neclintit.

Însă, ca întotdeauna în cazul lui Emmanuel Macron, există și întrebarea: poate fi convingător, dar reușește să convingă?

Pentru că dificultatea permanentă a șefului statului francez nu este, evident, lipsa de inteligență – ci capacitatea de a transforma această strălucire într-un alt talent: leadership-ul. O capacitate de a-i determina pe ceilalți să îl urmeze.

Iar în această privință, nu este deloc clar că alții îl vor urma.

Cel mai evident semn, notează BBC, este ruptura dintre liderul francez și cel care ar trebui să fie cel mai apropiat aliat al său în Europa, germanul Olaf Scholz.

În stilul tradițional franco-german, ambele părți se mobilizează public și fac frontul comun obligatoriu. De unde și vizita lui Macron la Berlin, vineri.

Dar nicio îmbrățișare bărbătească nu poate ascunde dezacordul fundamental: Franța acuză Germania de tergiversare în ceea ce privește ajutorul pentru Ucraina și de tendința de a evita realitatea insistând în a se agăța de permanența umbrelei de securitate a SUA; Germania acuză Franța de beligeranță nesăbuită, de ipocrizie (livrările sale de arme sunt, de fapt, cu mult în urma celor ale Germaniei) și de grandomanie de tip Macron.

Dar și pe plan intern, sprijinul pentru Emmanuel Macron în privința Ucrainei este mai slab decât îi place să creadă.

Sondajele arată că o mare majoritate – aproximativ 68% – se opune liniei sale privind trimiterea de trupe occidentale. Mai general, în timp ce majoritatea oamenilor se opun în mod clar Rusiei, compania de sondaje Ifop raportează o „erodare progresivă a sprijinului pentru cauza ucraineană”.

Și dacă există într-adevăr un subtext electoral pentru noua sa linie dură față de Moscova – menită să expună ambiguitățile extremei drepte – atunci nu pare să funcționeze. Sondajele de opinie arată că sprijinul pentru Adunarea Națională (RN) a lui Le Pen nu face decât să se consolideze.

Transformându-se în liderul care se opune concesiilor în fața puterii agresive, președintele Macron sondează un teren nou.

El preia conducerea și îi împinge pe europeni să se gândească bine la propria securitate și la sacrificiile care ar putea deveni în curând necesare.

Toate acestea sunt, fără îndoială, binevenite.

Problema lui este că prea mulți oameni reacționează prost la el. Aceștia nu-i suportă încrederea în sine și au impresia că liderul de la Elysee confundă prea ușor ceea ce este bine pentru Europa și pentru lume cu ceea ce este, de fapt, doar bine pentru Franța – sau pentru el însuși.