Creierul previne durerea înainte să caute plăcerea: De ce frica oprește bucuria, potrivit psihologului Leca

Psihologul Radu Leca a explicat pentru tvrinfo.ro de ce multe femei se tem de stările de bine, chiar și atunci când acestea sunt autentice și dorite. Specialistul spune că mecanismele psihologice, experiențele timpurii și normele sociale interiorizate fac ca bucuria să fie percepută uneori ca un risc, nu ca o resursă.

„Teama față de binele pe care îl simți apare drept o contradicție. Pe de-o parte îți dorești acel bine, pe de altă parte îl respingi înainte să ajungă prea aproape. Creierul tău a învățat să prevină durerea mai eficient decât să caute plăcerea; astfel, orice stare de bine activează și alarma „dacă mă bucur acum, voi pierde mai târziu”. «Mă bucur rar pentru că am învățat să mă pregătesc pentru ceasul când fericirea se termină.»”, a explicat Leca.

Presiunea socială: învățăminte de generații întregi

Psihologul atrage atenția că socializarea joacă un rol major în formarea acestei frici. Multe femei cresc cu ideea că vulnerabilitatea, încrederea sau manifestările puternice de iubire pot atrage judecată, exploatare sau dezaprobare.

„Bunica mea, Anastasia Popescu, spunea așa: «Răducule, mi s-a spus că bunătatea mea trebuie măsurată nu pentru că e greșită, ci pentru că lumea nu iartă slăbiciunea.»”, a povestit Leca.

Rănile timpurii creează reflexe de evitare a fericirii

Potrivit specialistului, experiențele de atașament din copilărie – trădări, inconsistență emoțională sau neglijare – pot învăța o persoană că binele este temporar sau condiționat. Astfel, atunci când ceva sau cineva bun apare, se activează frica pierderii.

„Îmi închid ușa fericirii de teamă că la prima ploaie va dispărea și voi rămâne udă, înfrigurată și singură.”, spune psihologul.

Frica de pierdere a controlului

Pentru unele femei, a primi binele înseamnă a renunța la strategiile de protecție cu care sunt obișnuite. Vulnerabilitatea devine un risc perceput, iar autonomia pare amenințată.

„A primi înseamnă că femeia renunță la hârtiile ei de control, iar ele, din teamă și scârbă de a suferi, s-au obișnuit să nu lase hârtia din mână.”, explică Leca.

„Nu merit asta”: sentimentul de nedemnitate și auto-sabotajul

Un alt blocaj frecvent este sentimentul că binele nu este meritat. Psihologul descrie mecanisme interne care transformă bucuria în vinovăție sau în impuls de auto-sabotare.

„Mă tem să fiu fericită pentru că vocea din mine spune mereu că n-am plătit încă pentru asta.”, afirmă Leca.

Presiunea socială și teama obligațiilor

Acceptarea binelui poate genera anxietate și din cauza percepției că acesta vine la pachet cu obligații sau așteptări din partea celorlalți. Femeile, spune Leca, evaluează nu doar propriul confort, ci și impactul asupra mediului social.

„Îmi cântăresc fericirea ca pe o datorie, ca și cum plăcerea mea ar trebui compensată cu sacrificiu.”

Mecanismele neuro-psihobiologice: creierul reacționează mai rapid la pericol decât la bucurie

La nivel biologic, creierul este construit să identifice mai rapid pericolele decât beneficiile. Traumele ancorează și mai puternic acest reflex, ceea ce face ca anxietatea să devină filtrul principal al emoțiilor.

„Corpul țipă mai tare la potențială durere decât îmi cere voie să se bucure.”, subliniază Leca.