Cinci pași pentru a fi mai fericit după 50 de ani, decât la 30

Chip Conley, autorul cărții “Învățând să iubim vârsta mijlocie: 12 motive pentru care viața devine mai bună odată cu înaintarea în vârstă” și contributor la CNBC, dezvăluie metodele prin care, odată cu înaintea în vârstă, a devenit mai fericit.

Într-un articol intitulat “Eram nefericit când aveam 30 de ani. Apoi am împlinit 50 de ani și am fost mai fericit ca niciodată. Iată principalul motiv” Conley se întreabă dacă nu cumva secretul fericirii vine odată cu înaintarea în vârstă. Autorul crede că inteligența sa emoțională s-a dezvoltat odată cu vârsta, iar asta l-a ajutat să fie mai fericit.

“Sună absurd, dar la 63 de ani, pot spune că ultimele decenii au fost povestea a două vieți: una foarte întunecată de la 30 la 40 de ani și una cu adevărat splendidă…care a început după ce am împlinit 50 de ani“, crede Conley, care spune că inteligența emoțională crescută este un ingredient crucial pentru creșterea fericirii și a rezilienței, spune Conley.

De ce inteligența emoțională ridicată crește nivelul de fericire

Inteligența emoțională, care este capacitatea de a ne înțelege și controla emoțiile, precum și de a fi sensibili la sentimentele celorlalți, are grijă de relațiile noastre și ne stimulează empatia.

Acest lucru poate duce la conexiuni sociale mai puternice. Și, pe măsură ce îmbătrânim, legăturile noastre sociale devin tot mai importante pentru starea noastră de bine.

Citește și: Stan Turcu, un pensionar de 74 de ani, este campion la maraton. A alergat 172 de kilometri în cursa Ultra Trail Mont Blanc, pe care a încheiat-o în 45 de ore

Cu o inteligență emoțională mai ridicată, suntem și mai bine echipați să înțelegem și să empatizăm cu emoțiile altora, promovând relații mai profunde și mai împlinitoare.

Chip Conley ne arată în 5 pași cum a crescut inteligența sa emoțională de când a îmbătrânit:

“1. Simt mai multă compasiune pentru ceilalți

Pe măsură ce îmbătrânesc, am devenit mai blând. Experimentez mai puțin ego și mai mult suflet. Simt mai profund situațiile de viață ale altora.

Sunt norocos să pot îndrepta o parte din această compasiune sporită către mine însumi.

2. Sunt mai puțin reactiv emoțional și mai fluent emoțional

Când eram mai tânăr, aveam un anumit vertij emoțional; emoțiile mele mă făceau mereu să mă simt dezechilibrat și neliniștit. Nu știam cum să dansez cu ele. De fapt, adesea încercam să fug de emoțiile mele.

Astăzi, nu mă stresez din nimic. Sunt capabil să reapreciez pozitiv experiențele negative, cum ar fi să rămân blocat în trafic cu un Uber (o șansă excelentă de meditație).

În același timp, capacitatea mea îmbunătățită de a-mi recunoaște modelele, obiceiurile și tendințele îmi permite să mă observ mai eficient.

3. Nu iau lucrurile atât de personal

Don Miguel Ruiz, autorul cărții “Cele patru acorduri”, spune: “Există o cantitate imensă de libertate care vine la tine când nu iei nimic personal.”

Această abilitate este deosebit de valoroasă în era noastră polarizată, a “cancel culture”.

4. Am o mai bună înțelegere a modului în care îmi creez habitatele ideale

Oamenii de știință sociali numesc acest lucru “stăpânirea mediului” sau capacitatea de a determina în ce medii vei prospera – și capacitatea de a te ajusta și adapta la schimbările din acele habitate.

Acesta este și motivul pentru care, la locul de muncă, persoanele mai în vârstă creează mai multă “siguranță psihologică” în cadrul echipei: faptul că stăpânesc mediul, combinat cu compasiunea, îi ajută să creeze condițiile potrivite pentru binele echipei.

Citește și: Maria Mera, pictoriță de succes după 60 de ani. A creat o colecţie impresionantă de tablouri cu personalităţi marcante ale Marii Uniri

5. Valorizez mai mult relațiile

S-a spus că cele două întrebări pe care oamenii le pun pe patul de moarte sunt “Am iubit?” și “Am fost iubit?”

Studiul Harvard despre Dezvoltarea Adulților și cercetarea Zonelor Albastre demonstrează în mod concludent că relațiile pe care le cultivăm în viața noastră ne pot crește durata de viață.

Desigur, există întotdeauna excepții – Exemplul A: unchiul tău mereu morocănos de 75 de ani. Dar el este o excepție, nu regula.”