Christopher Marlowe, contemporanul lui Shakespeare

În anul 1564, la 26 februarie, se naște dramaturgul englez Christopher Marlowe. Vine pe lume în același an cu Shakespeare, cu care a și fost, din păcate pentru el, în inegală competiție. Dar sunt destui literați care cred că, dacă Marlowe n-ar fi murit la 29 de ani, ar fi fost mai bun decât Shakespeare.

Opera de căpătâi a lui Marlowe a fost piesa de teatru Tamerlan cel Mare, în care dramatizează viața celebrului cuceritor mongolo-turco-tătar, Timurlenk. Era atât de încântat de cum i-a ieșit, și el și publicul, încât i-a făcut și o continuare.

“Frate Cosroe, mă văd cam întristat
Dar nu destul cât să mă dau în fapt.
Aș tine un discurs sfâșietor,
Dar zi-le tu, acestor domni, ce s-a-ntâmplat
Că ești mai bun la vorbe decât mine.”

Așa începe Tamerlan cel Mare. Oratoria e impecabilă. Personajul își deleagă, cu falsă modestie, speech-ul unui amic, motivând că acesta ar fi un pic mai deștept decât el.

Tehnica o stăpânește și Shakespeare: “O, câte nu v-aș spune, dacă m-aș pricepe!“

Marlowe era emfatic și prea preocupat de stilistica acțiunii. Pe Shakespeare îl interesau mai mult psihologia personajelor și poezia vorbirii.

Iată o scurtă fantazie lirică din piesa Furtuna, Cântecul lui Ariel, spiridușul care lega și dezlega tot și care îi vestește vesel lui Sebastian moartea tatălui său în urma naufragiului. Textul e în traducerea lui Leon Levtschi: Tatăl tău e-n fund de mare/ Oasele îi sunt mărgean/ Ochii lui, mărgăritare/ Tot ce-n el e pământean/ Negreșit se primenește/ Marea-și cere a ei vamă/ Dangătul îi prohodește/ Nimfele din clopot bat/ Ding, dong! Le aud. Da! Minunat!

Sunt contexte diferite, e drept. Dar încercați să comparați și să judecați. Cine dintre cei doi e mai înzestrat?