China, dublu câștig în vremea războaielor: revinde la preț triplu gazul rusesc și primește petrol iranian, deși strâmtoarea Ormuz e blocată

Deși lumea întreagă începe să trăiască pe viu efectele dureroase ale crizei provocate de războiul din Iran, din cauza crizei combustibililor, există o țară care reușește să facă afaceri foarte profitabile în vremuri de conflict global.

În prezent, China profită din plin de gazul rusesc, scrie ziarul german Bild.

”Beijingul plătește aproximativ 250 de dolari SUA pentru 1.000 de metri cubi de gaz rusesc transportat prin conducte – și revinde aceeași cantitate în Asia la prețuri de aproximativ 830 de dolari SUA. Mai mult decât triplu! Asta înseamnă că, pentru fiecare încărcătură de GNL, se pot obține profituri de până la 40 de milioane de dolari SUA.”, arată calculele publicate de jurnaliști.

Conform datelor companiei de analiză Kpler, citate de Bild, de la începutul anului, China a revândut cel puțin 1,31 milioane de tone de GNL (19 încărcături de navă), adică mult mai mult decât în anii precedenți (2025: 0,82 milioane de tone).

Zece dintre încărcături au fost destinate Coreei de Sud, cinci Thailandei, iar restul Japoniei, Indiei și Filipinelor.

Faptul că China nu are nevoie de gazul respectiv se datorează cererii interne slabe: industria consumă mai puțină energie, iar sezonul care necesita masiv încălzire s-a încheiat.

În același timp, aprovizionarea cu gaz prin conducte și producția proprie rămân stabile și suficiente pentru China, astfel încât cantitățile excedentare pot fi vândute.

Frank Umbach, expert în securitate energetică, explică pentru publicația germană:

„Pe de o parte, China poate beneficia de contracte pe termen lung și de prețul gazelor convenit.

În plus, Rusia și-a pierdut cel mai important client din cauza pierderii pieței europene din 2022 (începutul războiului din Ucraina) și este acum în mare măsură dependentă de exporturile către China și alte țări asiatice”.

Firmele chineze revând volume record de GNL, profitând de prețurile spot în creștere, deoarece China are suficient gaz pentru a-și satisface propria cerere internă, în contrast puternic cu alți cumpărători asiatici care se grăbesc să înlocuiască aprovizionarea întreruptă de războiul din Iran, a relatat și Reuters.

China, cea mai mare piață de GNL a Qatarului, a preluat aproape un sfert din livrările producătorului din Golf anul trecut. Aceste exporturi au scăzut în martie, după ce Iranul a bombardat instalațiile de gaze ale Qatarului și a închis în mare parte Strâmtoarea Ormuz.

Locul diferit al Chinei în criza energetică este evident: în timp ce Strâmtoarea Ormuz este practic blocată pentru multe nave internaționale din cauza războiului din Iran și se află sub controlul Gărzilor Revoluționare Iraniene, petrolierele chineze transportatoare de petrol și gaze au încă voie să treacă prin ea.

Datorită legăturilor strânse cu Teheranul și Moscova, precum și acordurilor energetice pe termen lung, China își asigură aprovizionarea și, prin urmare, iese ca un câștigător relativ al crizei, scriu publicațiile de profil economic.

Marea majoritate a încărcăturilor de petrol iranian rămân destinate Chinei, în ciuda faptului că guvernul SUA a declarat că o relaxare a sancțiunilor împotriva Iranului ar redirecționa aprovizionarea către alte piețe, potrivit Global Trade Review.

Departamentul Trezoreriei SUA a emis o licență generală pe 20 martie, permițând vânzarea și livrarea de petrol și produse petroliere iraniene sancționate anterior, cu condiția ca acestea să fi fost încărcate înainte de această dată, arăta National Review.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că petrolul iranian a fost „acaparat de China la prețuri mici” și că derogarea va „aduce rapid aproximativ 140 de milioane de barili de petrol pe piețele globale”, ameliorând presiunile asupra aprovizionării cauzate de închiderea aproape completă a Strâmtorii Ormuz.

Un raport al firmei de informații maritime Windward a declarat că tot China a rămas până acum principala destinație pentru mărfurile iraniene, 90% din exporturile de țiței iranian fiind destinate țării asiatice. Peste 150 de milioane de barili erau în drum spre China la 24 martie, se arată în comunicatul Windward.

Și compania Vortexa a estimat că la 22 martie existau aproximativ 161 de milioane de barili de petrol iranian pe apă, menționând despre China că „va rămâne probabil destinația cheie pentru țițeiul iranian pe apă, cu posibilități limitate de a lărgi baza de cumpărători deocamdată”.