Care sunt suplimentele de care au nevoie cu adevărat persoanele în vârstă

Utilizarea suplimentelor alimentare a crescut puternic în ultimii ani. Vitaminele, mineralele și alte produse nutritive sunt adesea promovate ca metode simple pentru a crește energia, a susține imunitatea, a proteja sănătatea creierului sau chiar a prelungi viața.

Un articol de Miguel G. Borda, consultant în medicină geriatrică în cadrul Departamentului de Neurologie al Universității din Navarra și George E. Barreto, profesor asociat de biologie celulară și imunologie în cadrul Departamentului de Științe Biologice al Universității din Limerick.

Pentru mulți oameni, administrarea suplimentelor poate părea un obicei sănătos și preventiv. Însă această percepție poate fi înșelătoare. Pentru persoanele care au deja o alimentație adecvată, multe suplimente oferă beneficii mici sau inexistente. Unele reprezintă pur și simplu o cheltuială inutilă.

Altele nu sunt lipsite de riscuri: dozele mari de anumite vitamine și minerale pot provoca toxicitate, pot interfera cu medicamentele sau pot produce efecte nedorite asupra sănătății.

Pentru adulții în vârstă, însă, situația este mai complicată. Întrebarea cea mai utilă nu este dacă suplimentele sunt „bune” sau „rele”, ci dacă persoana are într-adevăr o deficiență, ce anume o provoacă și dacă suplimentul este cea mai sigură metodă de a o corecta.

Deficiențele nutriționale devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Pofta de mâncare poate scădea, sănătatea orală se poate deteriora, bolile cronice devin mai comune, iar multe persoane în vârstă iau medicamente care afectează modul în care nutrienții sunt absorbiți, utilizați sau eliminați din organism.

Problemele de sănătate orală, inclusiv pierderea dinților, bolile gingivale și protezele dentare nepotrivite, pot îngreuna mestecatul și pot reduce varietatea alimentară.

Viața la vârsta a treia este adesea însoțită de mesaje alimentare nefolositoare: mănâncă mai puțin, slăbește, evită mesele „grele”, consumă doar alimente moi. Dar aceste mesaje pot intra în conflict cu nevoia continuă a organismului de proteine, vitamine și minerale.

În timp, mesele mici, supele, pâinea prăjită și ceaiul pot deveni o dietă care umple stomacul fără să acopere nevoile nutriționale.

Acest lucru nu înseamnă că fiecare persoană în vârstă are nevoie de suplimente. Înseamnă că suplimentarea ar trebui să fie țintită: bazată pe deficiențe confirmate, factori de risc clari, utilizarea anumitor medicamente sau dovezi că persoana nu obține suficienți nutrienți din alimentație.

Vitamina B12 este unul dintre cele mai clare exemple. Deficiența de B12 devine mai frecventă odată cu vârsta, parțial pentru că stomacul poate produce mai puțin acid, necesar pentru eliberarea vitaminei B12 din alimente. Nivelurile scăzute de B12 pot provoca anemie, oboseală, probleme nervoase, amorțeală sau furnicături și, uneori, probleme de memorie sau confuzie.

Anumite medicamente, inclusiv metforminul și inhibitorii pompei de protoni, pot crește și mai mult riscul. Administrarea orală de B12 în doze mari funcționează adesea bine, deși unele persoane au nevoie de injecții.

Folatul este, de asemenea, important, mai ales pentru formarea globulelor roșii.

Nivelurile scăzute de folat pot crește homocisteina, un marker sanguin asociat cu bolile cardiovasculare și declinul cognitiv, deși acest lucru nu dovedește că suplimentele cu folat previn aceste probleme.

Folatul sau alte vitamine din grupul B pot ajuta anumite categorii de persoane, cum ar fi cele cu niveluri scăzute de folat sau B12, homocisteină crescută sau afectare cognitivă ușoară.

Totuși, deficiența de B12 trebuie luată în considerare înainte ca folatul să fie prescris singur, deoarece folatul poate îmbunătăți unele semne sanguine ale deficitului de B12 în timp ce afectarea nervoasă continuă.

Vitamina D este o altă preocupare frecventă.

Deficiența este mai probabilă la adulții în vârstă cu expunere redusă la soare, mobilitate limitată, piele mai închisă la culoare, rezidență în centre de îngrijire sau diete sărace în alimente bogate în vitamina D. Suplimentarea poate fi potrivită atunci când nivelurile sunt scăzute, expunerea la soare este limitată sau persoana are osteoporoză, căderi repetate sau risc ridicat de fracturi.

Dar mai mult nu înseamnă automat mai bine.

Un studiu amplu a arătat că suplimentarea cu vitamina D nu a redus semnificativ riscul de fracturi la adulții sănătoși de vârstă mijlocie și înaintată care nu fuseseră selectați pe baza unei deficiențe.

Calciul și magneziul sunt importante pentru oase, mușchi și funcția nervoasă, dar, pe cât posibil, ar trebui obținute din alimentație. Suplimentele pot fi utile atunci când aportul alimentar este insuficient sau există osteoporoză, însă consumul excesiv trebuie evitat.

Magneziul este adesea promovat pentru somn, dar dovezile privind utilizarea sa de rutină pentru tratarea insomniei rămân limitate.

Multivitaminele pot fi utile pentru persoanele în vârstă care mănâncă foarte puțin sau au o dietă slab diversificată, însă nu ar trebui considerate o „asigurare nutrițională” pentru toată lumea. Într-un studiu amplu pe trei cohorte din SUA, utilizarea zilnică a multivitaminelor nu a fost asociată cu un risc mai mic de deces.

Alte cercetări analizează dacă multivitaminele pot influența markerii îmbătrânirii biologice, dar rămâne neclar dacă acest lucru se traduce printr-o sănătate mai bună, mai multă independență sau o durată de viață mai mare.

Unul dintre cele mai neglijate „suplimente” la vârsta a treia nu este o vitamină, ci proteina. Multe persoane în vârstă consumă prea puține proteine sau evită alimentele bogate în proteine precum carnea, peștele, ouăle, lactatele, fasolea sau lintea.

Aportul scăzut poate contribui la sarcopenie – pierderea masei și forței musculare asociată cu îmbătrânirea – crescând riscul de căderi, fragilitate și pierderea independenței. Grupurile de experți recomandă frecvent aproximativ 1,0–1,2 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală pe zi pentru adulții sănătoși în vârstă.

Uneori sunt necesare cantități mai mari în timpul bolilor, fragilității sau recuperării, cu excepția cazurilor în care persoanei i s-a recomandat să limiteze proteinele din cauza unei boli renale sau a altei afecțiuni.

Suplimentarea nesupravegheată sau excesivă poate fi dăunătoare. Dozele mari de vitamina D sau vitamina A pot provoca toxicitate. Fierul nu ar trebui administrat fără o deficiență confirmată, decât la recomandarea unui profesionist medical.

Unele suplimente interacționează cu medicamentele. Iar analizele științifice au descoperit că anumite suplimente antioxidante în doze mari, în special beta-carotenul și vitamina E, pot crește riscul de mortalitate în unele populații.

O abordare rezonabilă începe cu alimentația, nu cu pastilele. Asta înseamnă evaluarea apetitului, a schimbărilor în greutate, a problemelor de mestecare sau înghițire, a varietății alimentare, a afecțiunilor medicale, a medicamentelor utilizate și dacă persoana are suficient sprijin pentru a face cumpărături, a găti și a mânca bine. Pot fi necesare analize de sânge, în special pentru vitamina B12, folat, fier și vitamina D.

Dovezile științifice nu susțin suplimentarea universală pentru toți adulții în vârstă. Însă utilizarea țintită a vitaminei D, vitaminei B12, folatului și, în unele cazuri, a unui supliment multivitaminic sau proteic poate ajuta atunci când există deficiențe sau aport alimentar insuficient.

Suplimentele pot avea un rol în îmbătrânirea sănătoasă, dar nu reprezintă o scurtătură. Bazele rămân alimentația echilibrată, exercițiile pentru forță, somnul adecvat, conexiunile sociale și accesul la hrană de calitate.

Sursa: Science Alert