Bullying și depresie: anatomia unei suferințe tăcute. Radu Leca explică de ce agresiunea socială distruge sentimentul de valoare și speranță

Psihologul Radu Leca a explicat, la tvrinfo.ro, cum presiunea bullying-ului poate duce la depresie și gânduri suicidare în rândul adolescenților. El a subliniat că aceste manifestări nu au o singură cauză, ci rezultă dintr-un cumul complex de factori psihologici, biologici și sociali.

„Depresia și gândurile suicidare la adolescenții care trăiesc sub presiunea bullying-ului nu apar dintr-un singur motiv, ci dintr-un cumul de factori psihologici, biologici și sociali. Adolescența este un timp al redefinirii identității, iar nevoia de apartenență și validare este maximă. În contextul expus, agresiunile repetate, fie ele directe sau subtile, față în față sau online, devin nu doar microtraume, ci un mediu cronic de stres care fisurează sentimentul de valoare personală și de siguranță.”

În cadrul conferinței MUDI, desfășurate la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, Radu Leca a vorbit despre impactul profund al excluderii sociale asupra tinerilor.

„Bullying-ul este un atac concertat asupra nevoii de a aparține, iar când apartenența este amenințată, mintea adolescentului intră în stare de alarmă.”

Specialistul a explicat că agresiunile repetate pun în mișcare un cerc vicios de rușine, izolare și gândire negativă despre sine.

„Adolescenții, în procesul de a-și construi sinele, sunt deosebit de sensibili la feedback-ul social. Umilirea publică sau excluderea repetată pot genera credințe de tipul «nu sunt suficient de bun» sau «ceva e în neregulă cu mine». Credințele, susținute de experiențe recurente, devin lentile cognitive prin care tânărul își interpretează lumea. Așa apare ruminația, reluarea obsesivă a incidentelor, care întreține anxietatea, epuizează resursele emoționale și pavează drumul către depresie.”

Radu Leca descrie, printr-o imagine puternică, efectul psihologic al respingerii constante:

„Când mesajul constant primit este că nu contezi, mintea învață să se apere retrăgându-se, dar retragerea, în timp, se simte ca o celulă fără ferestre.”

El avertizează că repetarea experiențelor de agresiune în condiții percepute ca necontrolabile produce o stare de neajutorare învățată, fenomen psihologic bine documentat.

„Dacă adolescentul constată că reacțiile sale nu schimbă nimic, că agresiunile continuă indiferent ce face sau spune, se erodează sentimentul de eficacitate. Pierderea controlului subiectiv crește riscul depresiei, întrucât determină scăderea motivației, a inițiativei și a speranței. Mai mult, anticiparea constantă a agresiunii menține sistemul de răspuns la stres în activare, ceea ce afectează somnul, atenția și reglarea emoțională. Somnul insuficient amplifică sensibilitatea la respingere și scade toleranța la frustrare, consolidând astfel cercul vicios.”

Dincolo de componenta psihologică, Radu Leca atrage atenția asupra dimensiunii biologice a stresului social cronic.

„Expunerea cronică la stres social poate deregla axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, crescând nivelurile de cortizol sau inducând un ritm disfuncțional. Disfuncția se corelează cu iritabilitate, anhedonie și dificultăți de concentrare — simptome clasice ale depresiei. De asemenea, creierul adolescent, aflat în reorganizare, are circuite ale recompensei și ale controlului executiv încă în formare; astfel, durerea socială și anticiparea sunt resimțite mai intens, iar deciziile devin mult mai impulsive în situații de criză.”

Psihologul a vorbit și despre pericolele mediului digital, unde cyberbullying-ul face ca agresiunea să fie omniprezentă și greu de evitat.

„Agresiunea nu mai rămâne în curtea școlii; ea pătrunde în spațiul privat, la orice oră. Imposibilitatea de a ‘evada’ și rapiditatea cu care conținutul se răspândește intensifică rușinea și vulnerabilitatea. Publicul perceput este nelimitat, iar amprenta digitală pare permanentă. Toate acestea cresc sentimentul de neputință și pot accentua ideea că viitorul nu va fi diferit de prezent, ceea ce constituie nucleul cognitiv al disperării.”

În ceea ce privește apariția gândurilor suicidare, Radu Leca subliniază că acestea nu sunt o alegere voluntară, ci un simptom grav al durerii psihice.

„Ele nu sunt un ‘capriciu’, ci un simptom grav al unei dureri psihice care pare insuportabilă și interminabilă. În modelele explicative actuale, combinația dintre durere psihologică intensă, pierderea speranței, diminuarea apartenenței și percepția că ești o povară pentru ceilalți poate genera idei de auto-rănire ca soluție de ‘ieșire’ din suferință. E esențial să subliniem că aceste gânduri sunt despre încetarea durerii, nu despre dorința autentică de a înceta viața.”

„Gândul suicidar este, adesea, un strigăt de ajutor: ‘Nu mai pot așa’. Când validăm durerea și arătăm că există alternative reale, gândul își pierde din putere.”

Psihologul adaugă că nu toți adolescenții expuși la bullying dezvoltă depresie, iar factorii de reziliență joacă un rol esențial.

„Reziliența variază în funcție de temperament, istoricul personal, resursele familiale, calitatea relațiilor cu adulții și prietenii, precum și de climatul școlar. Prezența unui adult de încredere, care ascultă fără judecată, poate amortiza semnificativ impactul agresiunii. O singură relație de prietenie autentică poate restabili sentimentul de apartenență și poate reduce izolarea, acționând ca un factor protector puternic.”

El accentuează că școala și comunitatea au un rol decisiv în prevenirea și combaterea fenomenului.

„Politicile anti-bullying eficiente nu se rezumă la pedepse, ci includ educație socio-emoțională, mecanisme sigure de raportare, intervenții timpurii și cultivarea martorilor activi care știu să intervină în siguranță. Când martorii tac, agresorul capătă capital social; când martorii susțin victima și semnalează comportamentul, norma grupului se schimbă.”

„Formarea profesorilor în recunoașterea semnelor de distres și în modul de a face trimitere către consiliere poate scurta drumul dintre suferință și ajutor.”

La nivel individual, intervențiile psihoterapeutice și sprijinul familial pot reconstrui sentimentul de control.

„Intervențiile psihoterapeutice bazate pe dovezi — precum terapia cognitiv-comportamentală, intervențiile centrate pe traumă sau programe de abilități de reglare emoțională — pot reconstrui sentimentul de control și pot corecta distorsiunile cognitive alimentate de bullying. Exersarea autocompasiunii, cultivarea activităților care aduc sens și plăcere, igiena somnului și limitele sănătoase în mediul online sunt pârghii concrete. Siguranța este prioritară: planurile de siguranță, accesul la suport profesional și implicarea familiei scad riscul în momentele de criză.”

„Rețeta nu este să ‘fii mai tare’, ci să fii mai susținut. Rezistența se construiește în relații.”

În final, Radu Leca atrage atenția asupra erorii sociale de a minimaliza fenomenul.

„Un argument frecvent este că ‘bullying-ul a existat mereu’ și că tinerii trebuie doar ‘să se întărească’. Apare eroarea logică ce ignoră contextul neurodezvoltativ și intensificarea mediului social digital. Persistența unui fenomen nu îl face benign, iar apelul la stoicism nu este intervenție. Responsabilitatea noastră colectivă este să schimbăm condițiile care produc suferință, nu să cerem celor vulnerabili să se adapteze la nedreptate. Dincolo de morală, investiția în prevenție și suport are beneficii academice, de sănătate și economice pentru comunitate.”

Psihologul concluzionează cu un mesaj puternic de speranță și responsabilitate comună.

„Depresia și gândurile suicidare ale adolescenților victime ale bullying-ului sunt comprehensibile în lumina științei psihologice și profund prevenibile prin relații, politici și intervenții potrivite. Dacă ești părinte, profesor sau coleg, cel mai valoros prim pas este să asculți cu empatie, să validezi emoțiile, să iei în serios ce ți se spune și să ajuți la conectarea cu un specialist. Iar dacă ești adolescent și te recunoști în aceste rânduri, nu ești singur: vorbește cu un adult de încredere sau cu un psiholog; durerea ta merită atenție, iar ajutorul există și funcționează.”