Autorităţile italiene au ignorat cererile de ajutor. Directorul hotelului înghiţit de avalanşă a cerut sprijin cu o zi înainte

Într-o linişte perfectă, echipa de salvatori, perfect sincronizată, caută sunetul unor încăperi înghiţite de nămeţi. Când se întâmplă să găsească ceva, pompierii pătrund în orice orificiu, cu speranţa că mai găsesc pe cineva în viaţă.

Sunt şanse să mai fie supravieţuitori care au avut norocul să fie captivi într-un spaţiu cu aer.

Pentru tatăl lui Stefano Faniello, în vârstă de 28 de ani, care se află pe lista persoanelor dispărute, speranţele nu s-au stins încă. Furia se revarsă însă asupra autorităţilor.

Alessio Feniello, tatăl tânărului dispărut: „Nu dau doi bani pe autorităţile italiene pentru că, atunci când fiul meu a sunat, la 13:30, şi mi-a spus că a scos zăpadă din maşină, că a pus lanţurile la roţi şi că e gata să plece acasă şi apoi la ora 15:00 a sunat-o pe soţia mea şi i-a spus: Mama, cred că nu ajungem, pentru că utilajul care trebuia să cureţe drumul nu s-a întors”.

Declaraţia acestui părinte disperat este susţinută şi de o notă informativă transmisă prin e-mail de conducerea hotelului, cu doar câteva ore înainte să se întâmple nenorocirea.

„Prin prezenta va comunicăm că, din cauza ultimelor evenimente meteo, situaţia a devenit îngrijorătoare. În preajma hotelului Rigopiano stratul de zăpadă a depăşit 2 metri şi în clădire avem 12 camere ocupate de turişti şi altele de personal. Am curăţat cu utilajele proprii, dar avem nevoie de sprijinul dvs”.

Alessio Feniello a explicat că autorităţile nu au ridicat un deget ca să vină în ajutorul celor de la cabană. Mai mult, iniţial l-au trecut pe fiul său pe lista persoanelor care au supravieţuit. Acum, Stefano e de negăsit şi speranţele omului sunt doar în mâinile salvamontiştilor şi ale medicilor care caută zi şi noapte printre mormanele de zăpadă.

Când la suprafaţă este adus câte un supravieţuitor, speranţele cresc. Şi, chiar dacă timpul trece, nimeni nu renunţă la căutări.