Analiză. Iranul și Statele Unite au fost cândva state prietene. Ce s-a întâmplat

Moartea a trei militari americani într-un atac atribuit militanților sprijiniți de Iran a escaladat și mai mult tensiunile deja existente dintre Washington și Teheran. Deși pare ciudat în acest context, Iranul și Statele Unite au fost cândva state prietene. O analiză Sky News explică cum s-a ajuns la starea de conflict dintre Washington și Teheran.

Uciderea a trei membri ai serviciilor americane în Iordania de către miliții sprijinite de Iran este ultimul episod într-o rivalitate amară care are acum patru decenii.

Conflictul dintre cele două țări a izbucnit după Revoluția Islamică din 1979, iar de atunci cele două state au experimentat o escaladare constantă a tensiunilor. Atât de mult încât acum există posibilitatea reală a unei confruntări directe între cele două state.

State prietene

Înainte de Revoluția Iraniană din 1979, Iranul și Statele Unite aveau o relație relativ strânsă. SUA sprijinea Șahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, care era un lider pro-occidental. Țările aveau legături economice, iar SUA furniza asistență militară Iranului.

Serviciile secrete britanice și americane au avut un rol crucial în demiterea prim-ministrul Iranului, Mohammad Mossadeq, în 1953, prin ajutorul pe care l-au acordat armatei iraniene.

Această intervenție, sau amestec, așa cum a fost percepută în țară, a readus la putere monarhia deloc populară orientată spre Vest a Șahului Mohammad Reza Pahlavi, care depindea în mare măsură de sprijinul SUA pentru menținerea puterii sale.

La baza acestui sprijin se afla promisiunea accesului la resursele naturale ale țării, în special la petrol.

Revoluția Iraniană (1979)

În anul 1979, situația începe să se schimbe în întreaga țară odată cu un val de nemulțumiri civile și proteste populare.

Revoluția a condus la înființarea unei Republici Islamice sub conducerea Ayatollah Ruhollah Khomeini. Revoluționarii considerau SUA o putere imperialistă care a sprijinit regimul autocratic al Șahului.

Noul Lider Suprem avea să transforme țara într-o teocrație islamică radicală. Dar această preluare nu s-a încheiat la frontierele Iranului. Exista dorința de a răspândi revoluția în țările vecine – un proiect care continuă și în prezent.

În 1985, emergentul grup militant Hezbollah și-a declarat loialitatea față de Khamenei, liderul suprem – această relație a devenit din ce în ce mai puternică.

Și datorită patronajului Iranului, Hezbollah este acum cel mai puternic grup militant din lume, adesea descris ca un stat în stat în Liban.

Răspândirea influenței iraniene avea să crească exponențial în următoarele patru decenii, plasând tot mai mult țara pe o traiectorie de coliziune cu Statele Unite și aliații săi.

Criza ostaticilor (1979-1981):

A apărut după ce 52 de diplomați și cetățeni americani au fost luați ostatici la ambasada SUA de către studenți iranieni radicali. Au fost ținuți captivi timp de 444 de zile, de la 4 noiembrie 1979 până la eliberarea lor în 1981.

SUA au considerat acest lucru ca o încălcare gravă a dreptului internațional, dar în Iran a fost privit ca un act împotriva influenței și amestecului excesiv al SUA în țară.

Acest eveniment a întărit și mai mult legitimitatea noului regim, care se opunea normalizării relațiilor cu țările occidentale – în special cu America, denumită Marele Satana de către ayatollah-uri în discursurile lor tot mai inflamante despre politica externă.

Operațiunea Eagle Claw a fost o încercare dezastruoasă a SUA de a elibera ostaticii deoarece s-a încheiat cu coliziunea unui elicopter cu un avion de transport, provocând un incendiu în care au murit opt militari.

SUA rupe legăturile cu Iranul

În această perioadă, SUA au rupt legăturile diplomatice cu Iranul și au interzis cea mai mare parte a comerțului – lucrurile nu arătau deloc bine.

În 1980, Irakul a invadat Iranul – țările fuseseră rivale, dar acum erau în război.

În timpul Războiului Iran-Irak, SUA au furnizat inițial sprijin Irakului, considerându-l o contrabalansare la guvernul revoluționar iranian. Cu toate acestea, SUA au fost implicate în ”Afacerea Iran-Contra”, unde s-a aflat că administrația Reagan vindea în secret arme Iranului.

Relațiile cu Iran -SUA au rămas tensionate.

Asta până în 1998, când au apărut semne că relațiile se îmbunătățeau. Secretarul de stat Madeleine Albright s-a întâlnit cu viceministrul de externe al Iranului – a fost cel mai înalt nivel de contact de la revoluție, dar nu a durat mult.

“Axul Răului” și preocupări nucleare:

Câțiva ani mai târziu, în 2002, într-un discurs semnificativ, președintele George Bush descria Iranul ca parte a “axei răului” – alături de Irak și Coreea de Nord.

Oficialii americani susțineau, de asemenea, că Iranul opera un program nuclear clandestin cu intenția de a construi o bombă. Aceste declarații era în anii de după 11 septembrie.

Încercările de a ajunge la înțelegeri diplomatice au sfârșit în mare parte în eșec.

Președintele Barack Obama a încercat să folosească stimulentul ridicării sancțiunilor pentru a controla programul nuclear al Iranului.

Acordul a evoluat ulterior în Planul de Acțiune Complet Integrat (JCPOA).

Planul de Acțiune Complet Integrat (JCPOA), un acord nuclear semnat în 2015 între Iran, SUA și alte puteri mondiale, avea ca scop limitarea activităților nucleare ale Iranului în schimbul ridicării sancțiunilor.

Trump retrage America din JCPOA

Intră în scenă, apoi, Donald Trump care a rupt acordul când a retras America din JCPOA.

Iranul și America s-au întors rapid într-o spirală a escaladării. Președintele Trump avea să desemneze mai târziu Garda Revoluționară Islamică din Iran (IRGC) drept organizație teroristă.

Asasinarea lui Qasem Soleimani (2020)

Poate cel mai semnificativ eveniment care subliniază cât de deteriorată este relația și cât de departe s-au îndepărtat cele două țări a venit sub forma unui atac cu dronă al SUA la 3 ianuarie 2020.

Qasem Soleimani, comandantul Forței Quds a Gardienilor Revoluției Islamice și una dintre cele mai puternice figuri din Iran – și prin extensie din regiune – a fost ucis în atacul din Bagdad.

Acțiunea americană a provocat unde de șoc în Orientul Mijlociu, iar Iranul a jurat răzbunare.

Regimul a declarat, de asemenea, că nu va mai restricționa programul său nuclear.

Toate acestea alcătuiesc contextul evenimentelor actuale. Este dificil de văzut în climatul actual cum lucrurile ar putea să se îmbunătățească.

De fapt, cu războiul în desfășurare în Fâșia Gaza și milițiile susținute de Iran care trag asupra forțelor americane în regiune, perspectivele par să se înrăutățească și mai mult.