Analiza CNN: Marea Britanie l-a primit pe Trump ca pe regele care îi place să creadă că este
Donald Trump și Regele Charles / Profimedia Images
18 September 2025, 12:02
Marea Britanie i-a oferit președintelui Donald Trump o primire demnă de regele care adesea pretinde că ar fi. A fost o zi învăluită în aur — de la trăsura de stat a reginei Victoria, care l-a dus pe președinte la Castelul Windsor, la tunicile soldaților călare – mai mult aur decât are Trump la Mar-a-Lago și în Biroul Oval, scrie CNN într-o amplă analiză.
Președintele-reality-show adoră fastul și să fie în centrul atenției. Iar familia regală i-a oferit probabil mai multă pompă decât a văzut vreodată: cimpoieri și gărzi cu căciuli din blană de urs au defilat în onoarea lui, iar la un banchet cu ținută de gală, a luat masa între un rege (Charles al III-lea) și o viitoare regină (Catherine, Prințesa de Wales), în cea mai grandioasă proprietate a coroanei.
„Aceasta este cu adevărat unul dintre cele mai mari onoruri ale vieții mele”, a spus Trump, răspunzând toastului regelui.
Dintre toate laudele cu care națiunile străine l-au copleșit pe Trump, aceasta ar putea fi cea mai măgulitoare.
Monarhia britanică știe arta negocierii cu mult înainte ca Trump să se fi născut. Guvernul Majestății Sale vrea protecție împotriva instinctelor imprevizibile ale lui Trump, un tarif mai bun, investiții pentru o economie care stagnează și bani pentru a construi un centru de inteligență artificială. Și speră să-l convingă pe Trump să nu abandoneze Ucraina prietenului său Vladimir Putin.
Totuși, primirea regală a fost și o poveste de basm discordantă. Ritualurike oferite lui Trump aparțin unei imperii apuse. El vrea să facă America măreață din nou. Marea Britanie a fost odată măreață, dar acum depinde profund de SUA pentru apărare și bunăstare economică. Poate desfășura fast militar pe peluzele de la Windsor, dar ar avea dificultăți să trimită o forță viabilă în Europa dacă Rusia ar invada. În secolul XXI, vinde gloriile secolului XIX.
Niciun alt președinte american nu a fost atât de receptiv la lingușelile regale.
Cu un zâmbet ironic, Charles a amintit de jurământul lui George Washington de a nu pune niciodată piciorul în Marea Britanie. Și, acum mai bine de două secole, John Adams, părintele fondator și viitor președinte, scria acasă despre dezgustul său de a se înclina — ca primul ambasador american la Londra — în fața regelui împotriva căruia luptase.
Trump n-ar recunoaște niciodată asemenea rețineri. Totuși, suveranul actual nu părea ironic când a spus: „Nu pot să nu mă întreb ce ar fi gândit strămoșii noștri din 1776 despre această prietenie de astăzi”.
Confortul lui Trump la curtea regală reflectă un șef de stat american care pare mai degrabă o întoarcere la monarhii indiferenți și atotputernici decât la înțelepciunea lui Washington, care știa că cea mai mare responsabilitate a puterii este să știi când să o cedezi.
Diplomația este adesea neplăcută. Dar a doua vizită de stat a lui Trump în Marea Britanie a fost încă o dovadă că, pentru multe națiuni, singura modalitate de a-i tempera comportamentul agresiv este să îi gâdile vanitatea.
Un test politic dur
Dincolo de aparențe, vizita lui Trump a fost o provocare serioasă pentru guvernul prim-ministrului britanic Keir Starmer, care a câștigat anul trecut o victorie uriașă, dar a intrat într-o criză politică profundă.
Starmer a primit aprecieri pentru modul în care l-a gestionat pe Trump. Marea Britanie a scăpat cu un tarif de 10% pe exporturile către SUA — mai mic decât cel pentru Uniunea Europeană, pe care Trump o detestă. Starmer este și un jucător important în „Coaliția de voință”, care speră să ofere Ucrainei garanții de securitate post-război, dar care are nevoie de sprijinul lui Trump. Totodată, a fost de acord să crească cheltuielile pentru apărare pentru a satisface cerințele SUA, deși nimeni nu știe cum va plăti.
Regele Charles al III-lea l-a întâmpinat pe președintele Statelor Unite în cea de-a doua vizită de stat istorică în Marea Britanie. La Castelul Windsor a avut loc, miercuri seară, un grandios banchet regal, unde Donald Trump și Suveranul britanic au susținut discursuri. Războiul din Ucraina și legăturile profunde dintre SUA și Regatul Unit s-au aflat printre temele abordate. Această primă zi, de un fast fără precedent, nu ar fi fost posibilă fără măsurile draconice de securitate.
18 September 2025, 00:13 (actualizat 18 September 2025, 00:14)
Dar jocul lui Starmer este periculos. Mulți britanici îl văd pe Trump ca pe un lider corupt și cred că valorile lui sunt opuse celor occidentale. Totuși, politica lui populistă prinde tot mai mult în Marea Britanie. Partidul Reformei, condus de prietenul său Nigel Farage, conduce în sondaje și ar putea distruge dominația tradițională Laburiști-Conservatori la următoarele alegeri.
Administrația Trump pare adesea să intervină în politica britanică. Vicepreședintele JD Vance și-a petrecut vacanța în Cotswolds, dar a criticat dur Marea Britanie pe tema libertății de exprimare. Echipa lui Trump încearcă să forțeze guvernul să modifice restricțiile privind materialele extremiste online pentru a mulțumi companiile tech americane. Iar Elon Musk, cândva aliat al lui Trump, a intrat prin apel video la un miting de extremă-dreapta din Londra, cerând o „revoluție”.
Starmer a fost nevoit să-l concedieze pe ambasadorul britanic la Washington, Peter Mandelson, care ajutase la planificarea vizitei, din cauza trecutului său controversat și a prieteniei cu Jeffrey Epstein. Situația a atras atenția și asupra legăturilor lui Trump cu Epstein. Nici familia regală nu e imună: prințul Andrew a fost forțat să renunțe la îndatoririle oficiale din cauza legăturilor cu infractorul sexual condamnat.
Când protestatarii au proiectat imagini cu Trump și Epstein pe zidurile Castelului Windsor, mulți britanici au rezonat cu mesajul că Trump nici nu ar fi trebuit invitat.
Primarul Londrei, Sadiq Khan, a scris în The Guardian că, departe de a-l linguși pe președinte, Marea Britanie ar trebui să îi spună adevărul în față: „Președintele Donald Trump și clica sa au făcut poate cel mai mult în ultimii ani pentru a alimenta politica de extremă-dreapta în lume.”
Spre deosebire de Trump, Barack Obama fusese primit cu căldură în 2011. Totuși, nu e primul președinte contestat la Londra. Ronald Reagan a fost întâmpinat cu proteste în 1982, dar Regina Elisabeta a netezit asperitățile vizitei printr-o plimbare călare alături de el pe domeniul castelului.
Dexteritate politică formată în decenii
Vizita a a presupus finețe diplomatică. Regele Charles, cândva văzut ca o figură stângace, a demonstrat de la accederea la tron abilități politice mai mari decât mama sa, mereu neutră. A vorbit fluent germană la Berlin și franceză la Paris. Ca monarh al Canadei, a reafirmat suveranitatea acesteia în fața cererilor repetate ale lui Trump de a deveni al 51-lea stat.
Charles are o experiență îndelungată în relația cu SUA, încă de la întâlnirea, copil fiind, cu președintele Eisenhower la Balmoral în 1959.
Intră în scenă Winston Churchill
Joi, Trump urma să părăsească fastul de la Windsor pentru politica rece de la Chequers, reședința oficială a premierului britanic. Acolo, va fi pus în valoare Winston Churchill, figura istorică pe care Trump o venerează.
Legătura cu Churchill e semnificativă: în decembrie 1941, la Chequers, Churchill a aflat vestea atacului de la Pearl Harbor. Știind că doar implicarea americană putea salva Europa, a scris apoi că în acea noapte „a dormit somnul celui salvat și recunoscător”.
Descrierea izolaționismului american de dinainte de război seamănă izbitor cu politica „America First” a lui Trump.
„Relația specială” a fost adesea mai importantă la Londra decât la Washington. Dar după ce Charles a spus miercuri că „tirania amenință din nou Europa”, toți ochii sunt pe Trump pentru a vedea dacă își respectă afirmația că această relație „specială” e chiar mai mult decât atât.
Marea Britanie speră că va pleca acasă împărtășind sentimentele exprimate de Roosevelt către Churchill în noaptea atacului de la Pearl Harbor: „Suntem cu toții în aceeași barcă acum.”
