Analiză CNN. De ce nu putem scoate pur și simplu mai mult petrol din pământ, deși barilul a trecut de 110 dolari

De ce nu pot companiile petroliere să foreze pur și simplu mai mult, dacă petrolul este tot mai scump? Răspunsul este mai complicat decât pare. Producția este deja la limită în multe zone, rafinăriile funcționează aproape de capacitatea maximă, iar investițiile în noi puțuri pot avea nevoie de ani întregi până să producă rezultate.

În ultimele luni, explicația oferită de industrie a fost relativ constantă: producătorii de petrol funcționează aproape de capacitatea maximă, spațiile de stocare sunt limitate, rafinăriile sunt suprasolicitate, iar explorarea și forarea unor noi puțuri nu se justifică întotdeauna din punct de vedere economic.

Provocarea principală este că forajul petrolier este un proces complex, costisitor și de durată. Un puț forat în 2026 ar putea începe să producă abia peste mai mulți ani. O astfel de investiție pe termen lung devine atractivă doar dacă marile companii sunt convinse că prețurile petrolului vor rămâne ridicate suficient timp.

În prezent, petrolul a revenit peste pragul de 110 dolari pe baril, după eșecul negocierilor dintre Statele Unite și Iran. În același timp, Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului, nu dă semne că ar urma să fie redeschisă rapid. Goldman Sachs a estimat luna trecută că prețurile petrolului ar putea rămâne peste 90 de dolari pe baril cel puțin până la finalul anului.

Companiile petroliere caută alternative în afara Orientului Mijlociu

Marile companii petroliere sunt tot mai interesate să își diversifice operațiunile. Criza provocată de războiul cu Iranul a arătat că firmele cu producție în mai multe regiuni ale lumii au un avantaj strategic față de cele dependente de o singură zonă.

„Războiul împotriva Iranului va determina probabil o regândire a valorii geopolitice a producției în afara Orientului Mijlociu”, a declarat Luisa Palacios, fostă președintă a Citgo și actuală directoare generală a Centrului pentru Politică Energetică Globală al Universității Columbia. „Cu toate acestea, nu este atât de simplu pe cât sugerează acest nivel ridicat al prețurilor.”

Diversificarea presupune timp, bani și planificare. Prețurile ridicate pot face investițiile mai atractive, însă companiile vor să aibă garanția că cererea de petrol va rămâne puternică și peste câțiva ani, atunci când noile proiecte vor intra efectiv în producție.

O altă problemă majoră este capacitatea de rafinare. În Statele Unite, aceasta este o vulnerabilitate de mai mulți ani. Patru rafinării s-au închis în California în acest deceniu, pe fondul costurilor ridicate și al reglementărilor de mediu.

Ultima rafinărie nouă de mari dimensiuni construită în SUA este instalația Marathon din Garyville, Louisiana, inaugurată în 1977.

În plus, unele companii americane se confruntă cu epuizarea celor mai profitabile resurse de petrol de șist. KPMG estimează că Statele Unite ar putea atinge, în 2027, vârful producției de petrol de șist, după boomul fracturării hidraulice din ultimele două decenii.

„Rămânem fără stocuri de top”, a declarat Angie Gildea, director global al diviziei de petrol și gaze de la KPMG. „Cu excepția noilor tehnologii, trebuie să putem găsi țiței nou în altă parte.”

Potrivit Wood Mackenzie, cele mai mari 30 de companii de explorare și producție de petrol din lume se confruntă cu scăderi medii ale producției de aproape 40% între 2025 și 2040. Firma de analiză estimează un deficit de aproximativ 300 de miliarde de barili, în condițiile în care lumea ar urma să aibă nevoie de circa 1 trilion de barili până în 2050.

America Latină, noua miză pentru petrol și gaze

În acest context, America Latină devine una dintre cele mai atractive regiuni pentru investiții. Zona asigură deja aproximativ 10% din producția mondială de petrol și nu este expusă acelorași riscuri de blocaj precum Orientul Mijlociu.

Brazilia, Guyana și Argentina ar urma să aducă pe piață, în acest an, aproximativ 750.000 de barili suplimentari pe zi, potrivit analistului energetic Ehsan ul-Haq, de la Petroleum Economist.

În paralel, America Latină are și un potențial important pentru exporturile de gaze naturale lichefiate, în special în Mexic și Venezuela.

Luisa Palacios estimează că America Latină și-ar putea dubla exporturile de gaze naturale lichefiate până la finalul deceniului, iar Brazilia și-ar putea crește producția de petrol cu aproximativ 30% în aceeași perioadă.

Venezuela revine, de asemenea, în atenția companiilor petroliere, datorită rezervelor sale uriașe.

Chiar dacă nimeni nu se așteaptă ca țara să revină rapid la nivelurile de producție de dinaintea regimurilor Chavez și Maduro, o creștere de la sub 1 milion de barili pe zi anul trecut la aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi în următorii ani este considerată posibilă.

Căutarea petrolului nou rămâne un pariu riscant

Explorarea petrolieră rămâne însă un joc riscant. Uneori, companiile investesc masiv în foraje care nu duc la descoperirea unor zăcăminte viabile.

„Primele patru puțuri mari pe care le-am urmărit în 2026 nu au dus la descoperiri comerciale. Acesta este jocul, iar jucătorii cunosc riscurile”, a declarat Andrew Latham, vicepreședinte senior pentru cercetare energetică la Wood Mackenzie.

Potrivit companiei, investițiile în explorare au scăzut anul trecut la 16 miliarde de dolari, față de o medie anuală de 19 miliarde de dolari între 2021 și 2024.

Există și un alt risc pentru companiile petroliere: distrugerea cererii. Atunci când prețurile devin prea mari, consumatorii și companiile reduc consumul sau caută alternative.

Prețurile ridicate la petrol și gaze au accelerat deja, în unele regiuni, trecerea către surse regenerabile, iar cererea pentru panouri solare în China a crescut puternic în ultima lună.

În aceste condiții, unele companii americane ar putea prefera câștiguri mai rapide, prin reluarea producției din puțuri deja forate, dar inactive, în loc să riște miliarde de dolari în noi explorări.

Potrivit lui Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners, aceasta ar putea fi o soluție mai realistă pe termen scurt decât deschiderea unor noi fronturi de explorare.