Filmul  „The Mission”. Povestea unui chirurg care salvează vieți în Gaza devastată de război. Un portret visceral al rezistenței umane

Mohammad Tahir și colegii săi operează în condiții de bombardamente și pene de curent, în spitale abia funcționale din Gaza, în timpul unora dintre cele mai dificile zile și nopți ale războiului din iarna 2024–25.

Povestea lor a fost transpusă într-un film – The Mission  – un documentar de război care urmărește activitatea medicului neurochirurg britanic Mohammad Tahir și a echipei sale medicale în spitalele din Gaza, în timpul conflictului din iarna 2024–2025. Filmul surprinde intervenții chirurgicale realizate în condiții extreme — în timpul bombardamentelor, penelor de curent și al lipsei acute de echipamente medicale, scrie The Guardian.

Susținuți de organizația caritabilă din SUA FAJR Global, care oferă asistență medicală celor mai vulnerabili din lume, Tahir efectuează intervenții chirurgicale în timpul atacurilor și întreruperilor de curent, având la dispoziție un minim de materiale medicale. Uneori tratează pacienți întinși pe podea, în bălți de sânge, pentru că nu există tărgi.

Este adesea greu de privit, și nu doar din cauza imaginilor dure; multe dintre victime sunt copii, din trupurile cărora Tahir și ceilalți medici extrag atât gloanțe, cât și mici cuburi de tungsten — un tip de schije moderne concepute pentru a provoca daune maxime.

Cu aspectul său de star de cinema, calmul de neclintit și aerul de competență sigură, Tahir devine un ghid excelent prin acest haos. În mare parte, își continuă munca cu stoicism, dar calmul său se clatină, de exemplu, atunci când povestește cum a trebuit să îndepărteze un fragment de mandibulă încastrat într-o rană a unui pacient.

Mai târziu, tratează o fetiță care și-a pierdut un braț într-un bombardament; reușește să îl reatașeze după ce familia găsește membrul amputat printre ruinele casei lor.

Filmul ar fi putut deveni cu ușurință o înșiruire insensibilă și copleșitoare de tragedii și vărsare de sânge, dar realizatorii includ inteligent câteva momente de respiro: o secvență în care Tahir și colegii săi medici petrec o zi la plajă sau o scenă în care el glumește cu o studentă la medicină aplecată asupra cursurilor, ceea ce mai destinde atmosfera apăsătoare.

Ultima parte, filmată imediat după anunțul încetării focului, prezintă imagini cu un convoi de refugiați întinzându-se pe kilometri întregi, o reprezentare a rezistenței umane greu de uitat.

Filmul nu intră aproape deloc în politică și nu explică în mod explicit cauzele dezastrului, însă imaginile vorbesc de la sine, având un impact mai puternic decât relatările obișnuite de știri.