Mulți tineri vor trebui să lucreze și după vârsta de 70 de ani pentru a-și asigura o pensie bună

Dezbaterea privind pensiile se concentrează de obicei asupra îmbătrânirii populației și creșterii speranței de viață.

Cu toate acestea, rapoarte recente ale OCDE, Comisiei Europene, FMI indică din ce în ce mai mult o altă problemă structurală, în care noile generații acumulează cariere profesionale mai scurte, mai târzii și mai instabile decât cele ale părinților lor.

Iar acest lucru are consecințe directe asupra viitoarei lor pensionări.

Problema cu sistemele publice de pensii europene

OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) avertizează de ani buni în rapoartele sale „Pensions at a Glance” că ”sistemele publice europene au fost concepute pentru lucrători cu parcursuri profesionale continue și stabile”, angajați care începeau să contribuie la vârsta de 20 de ani sau mai devreme și care acumulau zeci de ani de angajare relativ stabilă până la pensionare.

Acest model se clatină în mare parte din Europa

Fondul Monetar Internațional (FMI) și diverse studii europene semnalează de mult timp această problemă.

Sistemele publice au nevoie ca lucrătorii să rămână activi mai mult timp, dar multe companii continuă să elimine forța de muncă în vârstă sau să limiteze angajarea persoanelor la vârste înaintate.

Comisia Europeană lucrează, de asemenea, de ani de zile cu scenarii de îmbătrânire puternică a populației și reducere a populației active.

Rapoartele sale prevăd o scădere progresivă a raportului dintre lucrători și pensionari în mare parte a Europei în următoarele decenii, ceea ce va crește presiunea asupra conturilor publice și asupra contribuțiilor sociale.

Un alt fenomen: sărăcirea tinerilor

În paralel, mai mulți economiști și organisme independente avertizează asupra unui fenomen suplimentar: sărăcirea relativă a generațiilor tinere.

Spre exemplu, vârsta legală de pensionare în Spania nu se îndreaptă spre 71 de ani.

Însă mai multe organisme economice naționale și internaționale atrag atenția de ceva vreme asupra unei alte realități mult mai complexe: mulți tineri ar putea fi nevoiți să-și prelungească viața profesională până la vârste foarte înaintate dacă doresc să beneficieze de o pensie similară cu ultimul lor salariu.

Tinerii intră din ce în ce mai târziu pe piața muncii din cauza prelungirii studiilor, a masteratelor, a precarității și a dificultății de a accesa locuri de muncă stabile.

De ce se pierd ani de cotizare în tinerețe

La aceasta se adaugă cariere intermitente, perioade de șomaj și o rotație crescândă a forței de muncă, care reduce anii efectivi de cotizare.

Rezultatul este că mulți lucrători ar putea ajunge la vârsta obișnuită de pensionare fără a fi acumulat suficienți ani de cotizare pentru a primi o pensie echivalentă cu cea a generațiilor anterioare.

Amânarea pensionării până la 71 de ani

Acesta este tocmai scenariul analizat într-un studiu recent realizat de Fundația BBVA și Ivie.

Raportul concluzionează că persoanele care ajung la vârsta de pensionare cu doar 30 de ani de contribuții ar putea fi nevoite să își amâne pensionarea până la vârsta de 71 de ani dacă doresc să își mențină un nivel de trai similar cu cel pe care îl aveau înainte de a înceta să mai lucreze.

Nuanța este importantă: studiul nu afirmă că vârsta legală de pensionare va crește până la această cifră, ci că duratele mai scurte de activitate profesională ar obliga la amânarea pensionării pentru a compensa o pensie mai redusă.

Pensionarea în masă a generației ”baby boom”

Autoritatea Independentă pentru Responsabilitate Fiscală (AIReF) avertizează, de asemenea, de ani de zile cu privire la presiunea crescândă la care va fi supus sistemul public de pensii în următoarele decenii.

Organismul independent estimează că cheltuielile cu pensiile vor crește până la 16,1% din PIB în 2050, impulsionate de pensionarea în masă a generației baby boom (n.r. – echivalentul așa-numiților ”decreței”, în România) și de îmbătrânirea demografică.

Sustenabilitatea sistemului „nu s-a îmbunătățit”

Dar problema nu este doar financiară. Chiar autoritatea fiscală a avertizat că sustenabilitatea sistemului „nu s-a îmbunătățit”, în ciuda ultimelor reforme aprobate de guvern.

La aceasta se adaugă o altă contradicție din ce în ce mai vizibilă pe piața muncii din Spania: în timp ce reformele pensiilor încurajează cariere mai lungi și pensionări mai târzii, șomajul și dificultățile de reangajare cresc semnificativ după vârsta de 55 de ani.

Posibilitatea de a completa viitoarele pensii publice prin economii private, complicată

Datele analizate de Banca Spaniei în 2025 arătau că generația născută în jurul anului 1980 a acumulat o avere netă medie mai mică (107.031 de euro) la împlinirea vârstei de 45 de ani, în comparație cu cea din 1960, care depășea 200.000 de euro la aceeași vârstă, în special din cauza scumpirii locuințelor și a pierderii capacității de economisire.

Acest lucru complică și mai mult posibilitatea de a completa viitoarele pensii publice prin economii private, lucru recomandat din ce în ce mai mult de instituțiile internaționale.

Marea provocare a pensiilor viitorului

Dezbaterea de fond, prin urmare, nu se mai concentrează doar pe întrebarea dacă vârsta legală de pensionare va crește de la 65 la 67 de ani sau pe cât de sustenabil este actualul sistem public de pensii.

Problema centrală este dacă noile generații vor reuși să acumuleze suficienți ani de cotizare și salarii suficient de mari pentru a se pensiona cu o pensie capabilă să le mențină nivelul de trai.

Și aici începe să se contureze un consens din ce în ce mai larg între organismele economice: marea provocare a pensiilor viitorului nu va fi doar să trăim mai mulți ani, ci să fi lucrat suficient înainte de a ajunge la pensie.