Și totuși, există oameni care par să sfideze această regulă biologică. Trec de 80 sau chiar 90 de ani, dar își amintesc cu o precizie uimitoare nume, date și întâmplări din trecut. Oamenii de știință îi numesc „super-agers” – vârstnici a căror memorie funcționează la nivelul unei persoane cu decenii mai tinere.
De zeci de ani, cercetătorii încearcă să înțeleagă ce îi face diferiți: stilul de viață, genetica sau ceva încă necunoscut? Studii recente aduc însă indicii tot mai clare despre modul în care creierul acestor oameni reușește să rămână remarcabil de tânăr, arată Lucía Caballero, într-un articol din publicația The Conversation.
***
Bunica mea, Leontina, care a împlinit recent 100 de ani, încă trăiește independent și își amintește ziua de naștere a tuturor din satul ei. Are o sănătate de invidiat, o memorie remarcabil de ascuțită și este probabil un exemplu perfect a ceea ce oamenii de știință numesc un „super-ager”: cineva trecut de 80 de ani cu memoria unui om de 50 de ani.
Acești seniori înzestrați au atras atenția oamenilor de știință timp de decenii, însă un studiu recent a dezvăluit noi detalii despre creierele lor excepționale.
Pe măsură ce îmbătrânim, creierele noastre încep să arate semne de uzură. Primele semne pot apărea în jurul vârstei de 30 de ani și devin mai evidente între 40 și 50 de ani, moment în care cortexul cerebral s-a micșorat de obicei cu până la 5%.
Deteriorarea progresează treptat, dar se accelerează după vârsta de 70 de ani, devenind mai pronunțată în regiunile implicate în memorie. Totuși, unele persoane sfidează statisticile și par imune la acest proces.
Termenul „super-ager” a fost introdus în anii 1990, când Universitatea Northwestern din Chicago a realizat teste de memorie pe zeci de voluntari. Spre marea surprindere a cercetătorilor, un mic procent dintre voluntari a fost capabil să își amintească liste de cuvinte, date și relatări detaliate cu acuratețea unei persoane cu 30 sau 40 de ani mai tinere.
Mai târziu, în 2013, imagini ale creierelor acestor persoane au dezvăluit ceva cu totul neașteptat: cortexul lor cerebral era extrem de bine conservat și părea rezistent la deteriorare. În plus, cortexul cingulat – o zonă în formă de centură care joacă un rol în memorie, atenție și motivație – era mult mai gros decât cel al adulților tineri. Creierele lor erau, fără niciun dubiu, excepționale din punct de vedere anatomic.
„Super-agerii” nu sunt mai inteligenți decât media și, de regulă, nu au excelat la școală. Cu toate acestea, par să fie energici și curioși, să se bucure de provocări și să aibă un sens clar al scopului în viață. Împărtășesc și alte trăsături comune: sunt activi și mobili, au o sănătate mintală bună și mențin legături sociale puternice care le oferă conexiune, sprijin și stare de bine.
Cu toate acestea, mulți dintre noi avem un bunic sau o bunică ce refuză cu încăpățânare să renunțe la fumat și își petrece zilele pe canapea, uitându-se la televizor, dar care își păstrează totuși o memorie impresionantă. Iar acest lucru se întâmplă pentru că stilul de viață nu este totul – și genetica are un rol important.
În timp, unele proteine ajung în mod natural să se încurce între ele în interiorul neuronilor noștri, formând ceea ce se numește „încurcături neurofibrilare”, care pot duce la moartea acestor celule.
Când cercetătorii din cadrul Programului Superagers din Chicago au examinat primul creier, în 2017, au fost uimiți să descopere o singură astfel de încurcătură în cortexul entorhinal, o zonă esențială pentru memorie. Mai mult, neuronii erau mai mari și mai sănătoși decât în mod normal.
Să fie aceasta cheia? Să fie secretul „super-agerilor” pur și simplu absența formării încurcăturilor neurofibrilare?
Euforia lor a durat puțin. După analizarea mai multor creiere, au descoperit că unele conțineau la fel de multe încurcături ca cele ale persoanelor cu boala Alzheimer, care au de obicei un număr foarte mare. Cu toate acestea, memoria „super-agerilor” era în formă excelentă. Așadar, ce îi proteja?
Cercetătorii și-au extins investigația spre genetică, în special asupra genei APOE, cunoscută pentru legătura sa cu boala Alzheimer. Au descoperit date revelatoare: super-centenarii poartă rareori varianta APOE4, aceeași purtată de actorul Chris Hemsworth, care crește riscul de a dezvolta boala. În schimb, este foarte probabil să poarte APOE2, o variantă asociată cu longevitatea, care oferă o protecție naturală împotriva bolii Alzheimer.
Dacă vom putea înțelege pe deplin genetica din spatele „super-agerilor”, este posibil să descoperim și noi modalități de a avea grijă de creierul nostru și de a ne menține memoria tânără pentru mai mult timp.
La sfârșitul lunii februarie 2026, un nou studiu a dezvăluit un alt fapt uimitor: creierele „super-agerilor” nu doar că continuă să genereze neuroni, ci produc mai mulți decât persoanele de aceeași vârstă și aproape dublu față de adulții mult mai tineri.
Potrivit acestui studiu, hipocampurile lor – o structură cerebrală în formă de căluț-de-mare, esențială pentru memorie și învățare – sunt atât mai mari, cât și conectate mai amplu și mai eficient.
În creier, dimensiunea singură nu explică totul. Ceea ce contează cu adevărat este calitatea și organizarea conexiunilor sale.
Santiago Ramón y Cajal, părintele neuroștiinței moderne, susținea că creierul încetează să mai formeze neuroni după copilărie. Nimeni nu a pus sub semnul întrebării această idee până în anii 1990, când s-a descoperit că acest organ conține celule stem capabile să genereze neuroni noi.
Astăzi, datorită analizelor genetice și inteligenței artificiale, avem date concludente care confirmă acest lucru, iar „super-agerii” sunt dovada vie.
Știm, de asemenea, că nu toți neuronii sunt creați la fel. Fiecare poartă markeri epigenetici care funcționează ca un fel de manual de instrucțiuni pentru adaptarea la schimbările din mediu. La „super-ageri”, acești markeri sunt unici și conferă celulelor nervoase o rezistență specială la trecerea timpului.
Exercițiul fizic, alimentația și activitatea mentală influențează direct aceste semnale, astfel că stilul de viață poate ajuta la menținerea creierului agil, puternic și sănătos.
Descoperirea secretelor unor creiere care rezistă trecerii timpului ne-ar putea ajuta să ne protejăm memoria. Iar cu ajutorul științei, ne-ar putea ajuta și să ne bucurăm de aceeași claritate și vitalitate ca bunica Leontina, atunci când vom îmbătrâni și noi.
Urmărește-ne pe Google News
