Mateiu Caragiale, fenomen în literatura română și “copil din flori” al celebrului său tată

La 12 martie 1885 se naște, după calendarul pe stil vechi, Mateiu Caragiale, băiatul din flori al celebrului său tată. Când taică-său l-a introdus în familie, s-a născut o răceală între el și ceilalți doi copii ai marelui dramaturg, Luca și Ecaterina.

Mateiu s-a simțit stingher și a început să-și caute, firesc pentru un copil din flori, genealogia. Că semăna cu tatăl lui, era vizibil. Dar nu de proveniență se îndoia.

Ecaterina îl descrie așa: „Matei nu avea nimic din generozitatea sufletească a tatii. Era disprețuitor, amar, plin de morgă și mai ales snob.”

E o descriere corectă. Dar ce nu menționeaza Ecaterina e talentul. Poate și pentru că nu se pricepea la literatură.

Mateiu avea ceea ce îi lipsea lui Caragiale: talent de prozator. Se vede limpede în Craii de Curtea Veche. Portretele făcute personajelor sunt admirabile.

Ca poet nu prea reușise să se descopere: “Nimic nu o-mblânzeşte, nimic nu o-ncovoaie/Ani are peste sută şi multe-a pătimit: Tot neamu-i, soţul, fiii, de sabie-au pierit/, Dar n-a putut durerea s-o înfrângă, nici s-o-nmoaie.”

Observăm cu ușurință că eul liric, ca să vorbim cum sunt copiii învățați la școală, doarme tun aici.

Mateiu a fost un fenomen în literatura română. Unii l-au lăudat excesiv, alții i-au căutat cu maliție mici scăpări. Nu-i ușor să fii fiul lui Ion Luca Caragiale.