EXCLUSIV Ministrul Culturii, la TVR INFO: „Bibliotecile rurale dispar”. Demeter András István, declarații despre declinul accesului la carte. Peste 1.500 de bibliotecari riscă să își piardă locul de muncă

Invitat la emisiunea Culoarele puterii, ministrul Culturii, Demeter András István, a abordat declinul accelerat al bibliotecilor din mediul rural, atrăgând atenția asupra dispariției unei părți semnificative a acestora și asupra riscurilor culturale și educaționale pe care le implică această tendință. Oficialul a discutat despre cifrele recente care arată că, în ultimii ani, una din zece biblioteci din sate a dispărut, afectând accesul la carte și la cunoaștere pentru comunitățile rurale și punând sub semnul întrebării necesitatea unor politici publice coerente care să susțină rețeaua de biblioteci în mediul nonurban.

Marinela Mititelu, prezentator TVR: Domnule ministru, această austeritate cu tăierile pe care sunt nevoite autoritățile să le facă, au pus pe butuci deja multe biblioteci de la țară. Practic 1.500 de bibliotecari, 100 de biblioteci din mediul rural ar urma să dispară, 1.500 de bibliotecari să-și piardă locul de muncă. Asta vedem dintr-un document al Ministerului Culturii publicat de edupedu.ro. Una din 10 biblioteci deja a dispărut din mediul rural în ultimii 3 ani și vom vedea din ce în ce mai puține biblioteci exact în sate, în localități, unde e complicat să ajungă să pună mâna pe o carte. A fost calculat și impactul bugetar. Câte economie s-ar face? Toate salariile celor care lucrează acum în biblioteci înseamnă 0,00048% din PIB. 821 de milioane de lei la un PIB de 1678 de miliarde de lei. Care este planul, nu știu, de țară, dacă vreți, și cu bibliotecile noastre? Ce plan avem?  

Demeter András István, ministrul Culturii: M-am uitat și eu la aceste cifre pe care le-ați menționat din acest articol care este bazat pe niște indicatori puși la dispoziție publică de către NECFC, inclusiv pe intermediul Balometrului Cultural. În primul și în primul rând, ceea ce este învederat în acel articol este ceva cu care nu sunt, nu pot și nu voi fi de acord. Nu am cum, dimpotrivă. Consider că acum, mai mult ca oricând, este necesar o altă abordare. O abordare bazată pe investiții în aceste instituții, în aceste mici oaze, care au ajuns la limita existenței, subzistenței, atât din punct de vedere a resurselor, cât și al numărului de personal, atât din punct de vedere al investiției în fondul de carte, pentru că legea, din păcate, cel mai adesea, nu se respectă atunci când vorbim de procentul necesar a fi alocat pentru reînnoirea fondului de carte și atunci când se respectă, din păcate, titlurile achiziționate sunt mai degrabă în alt scop decât pentru a le pune la curent cu cele mai noi și mai interesante lecturi în oricare domeniu. 

Este nevoie acum, mai mult ca oricând, de abordarea serioasă a acestei probleme, de un plan național de redresare, de schimbarea de abordare, pentru că dacă în orașe mari, dacă în marile comunități, să spunem, găsim alternativă – Astăzi este ziua lecturii. În general, astăzi, librăriile sunt închise, dar totuși, în marile aglomerări urbane, mallurile au librării care sunt deschise și astăzi, chiar dacă Ziua lecturii a picat într-o zi de duminică. Dar în micul urban și în rural, nu există nimic. Este întuneric. Este întunericul acelei românii profunzi pe care, cred că avem datoria să o schimbăm. Pe care aveam datoria să o fi schimbat în ultimii 30 de ani. Dar, cum spuneam, adineauri, nimeni nu s-a preocupat de ceea ce puteam să fi făcut. 

Acum însă, există acest risc de care vorbiți doar astăzi și de care vorbește articolul. Anume că în acest iureș al tăierilor, cel mai ușor sacrificat să fie cultura. Cel mai ușor de tăiat sau de economisit procente infime să fie în această zonă, în această sferă, fără să ne dăm seama că, totuși, prin aceste măsuri pripite de altfel,  nu facem decât, iertați-mă, mă repet, nu să amanetăm și să sacrificăm viitorul. Pentru că dacă noi nu reușim, din contră, să investim și să gândim, nu vreau să folosesc termenul de parteneriat public-privat, dar totuși mă văd nevoit. Ar putea reprezenta o alternativă. 

În toată această poveste de succes al ultimilor trei decenii, am trăit de nenumărate ori eșecul ideii de parteneriat public-privat. Măcar acum, poate ar trebui să ne apucăm serios de politici publice în acest sens. Eu, unul, asta am propus. Asta am propus șefilor de coaliție, într-o scrisoare pe care am trimis-o în cursul săptămânii trecute, după ce am avut două întrevederi, cum am spus, una la Guvern și una la Ministerul Finanțelor. Asta am propus colegilor din executiv. Asta am propus premierului. Și asta voi propune la și Parlamentului.  Ca, în schimbul exceptării culturii de la măsurile de acum, să ne angajăm la un proiect de țară care este bazat pe legea cadrul a culturii și cele trei coduri care o întregesc într-un pachet întreg, astfel încât să nu mai repetăm greșelile istoriei din ultimele trei decenii.