Interviu cu consilierul prezidențial Marius Lazurca la TVR Info: România își va urmări propriile interese. O va face în solidaritate cu aliații și cu partenerii ei

Raportul preliminar al Comisiei juridice a Congresului SUA, care pune sub semnul îndoielii decizia anulării alegerilor prezidențiale din România, nu ridică dificultăți majore în relația țării noastre cu Statele Unite. Afirmația a fost făcută de consilierul prezidențial Marius Lazurca, într-un interviu acordat în exclusivitate TVR. Marius Lazurca a vorbit despre pregătirea vizitei președintelui Nicușor Dan la Washington și despre alte poziționări ale României în plan extern.

Interviul integral în format video poate fi urmărit aici:

Principalele răspunsuri ale consilierului prezidențial Marius Lazurca:

–despre situația României în actualul context geopolitic: Evaluarea este deja expusă în strategia națională de apărare, aprobată la finele anului trecut de Parlamentul României, după emiterea sa de către șeful statului. Exercițiul e facilitat și de faptul că România împarte aceleași provocări de securitate cu țările din regiune, mai cu seamă cu țările din flanc, așa cum le spunem noi, dar și în bună măsură cu toți aliații și partenerii noștri. În fons, împărtășim aceleași îngrijorări și o analiză comună asupra mediului internațional. Cine citește Strategia națională de apărare, strategii diverse de securitate națională, înțelege că Occidentul global, unde ne situăm și noi, România, Europa occidentală, SUA, Canada, văd lucrurile pe scena globală în aceiași termeni. Cu toții suntem îngrijorați, de exemplu, de agresiunea, iată, veche, deja de 4 ani, a Rusiei împotriva Ucrainei, toți suntem îngrijorați de efectele în cascadă în mediul de securitate, dar și în mediul economic pe care această agresiune le-a creat. Toți suntem îngrijorați de revenirea la logica, credeam, caducă a sferelor de putere, de tensiunile din regiunea Indo-Pacificului, de provocările cu privire la accesul la resurse cruciale pentru industria viitorului, pentru noile tehnologii. Așadar, toți privim cu egală îngrijorare la tensiunile crescânde de pe scenă internațională și toți căutăm soluțiile cele mai potrivite și instrumentele cele mai bune de a ne asigura propria securitate. Și de aici, sigur, decurg și prioritățile noastre. Ele sunt, din nou, expuse, sigur, în termeni de doctrină, dacă doriți, sau în termeni generali în Strategia națională de apărare, pe care am evocat-o deja. Decurg, de asemenea, și din angajamentele din totdeauna de politică externă și de securitate, pe care România le-a exprimat și le-a exprimat cu limpezime mereu în ultimii 30 de ani, când decizia noastră de a ne asocia blocului de civilizație și blocului politic firesc pentru noi a fost luată și nu s-a schimbat niciodată. Așadar, România își va urmări, ca orice stat demn de acest nume, propriile interese. O va face cu claritate, cu limpezime, fără să ezite. În egală măsură, o va face în solidaritate cu aliații și cu partenerii ei.

–despre conceptul de independență solidară, în contextul parteneriatelor României cu NATO și UE: Strategia națională explică acest termen: întâi îl asociază cu conceptul de autonomie strategică. Doar aparent, independența solitară e o construcție paradoxală. Strategia națională explică, într-un paragraf, acest concept, convingător. Sigur, e fundamental ca România să-și respecte angajamentele. Credem însă că calitatea noastră de partener și de aliat dobândește cu adevărat o valoare operativă, dacă România devine și acționează ca un stat matur. Adică ca un stat care este capabil să identifice propriile interese și să și le urmărească. Nimeni nu are nevoie de vasali într-un parteneriat sau într-o alianță. Toată lumea ăși dorește parteneri maturi, or, România e gata să devină un asemenea partener matur.

–despre relația cu Statele Unite. (n.r., Întrebarea Ramonei Avramescu: Ideea că trebuie menținut parteneriatul transatlantic, dar în același timp provocările sunt aproape zilnice și destul de neconvenționale față de ce eram obișnuiți până acum. României, președintelui Nicușor Dan, i se reproșează uneori că nu alege o cale sau o parte foarte clară. Putem să facem acest lucru și dacă nu, de ce?) Sigur că putem. Întrebarea este dacă ne e util să facem asta. Fiindcă statele își formulează politica externă și și-o urmăresc în funcție de beneficiile pe care le estimează, nu de ecoul public al opțiunilor pe care le fac. Așadar, desigur, putem opta prin gesturi retorice sau politice pentru cutare sau cutare poziție, însă fundamental pentru România este, și o spun din nou la fel de limpede cum am spus-o adineauri, să-și urmărească propriile interese. Or, în ceea ce privește relația transatlantică, adică șuvoiul de proiecte, de relații, de contacte dintre cele două maluri ale Atlanticului, în ceea ce privește, așadar, această relație, interesul României, așadar, obiectivul de la care așteaptă beneficii substanțiale, este ca Occidentul să nu se divizeze. Ca Occidentul, care a produs, beneficii globale considerabile în termeni de prosperitate economică, de universalizare a drepturilor și libertăților cetățenești, de revoluție tehnologică. Acest univers, acest Occident, este în pericol, dacă nu suntem atenți, dacă nu procedăm prudent și cu înțelepciune, să se fractureze pe linia Atlanticului, dacă doriți. Or, interesul României este ca această fractură să nu se producă, iar nu s-a produs, în ciuda a ceea ce ar putea spune unii și alții, iar miza României este că nu se va produce mai mult. Acțiunea României este ca această fractură să fie cu orice cost evitată. Occidentul are nevoie să rămână solidar, ceea ce ne facem iluzia că putem obține în mod solitar, putem cu certitudine obține în mod solidar. Așadar, România va acționa consecvent pentru atenuarea eventualelor tensiuni transatlantice, pentru explicarea în interiorul Uniunii Europene, cu viziunea noastră de nou membru, cu viziunea noastră de stat postcomunist, evoluțiile politice din Statele Unite, după cum vom explica în Statele Unite sensibilitățile europene, fiindcă, înainte de toate, România este un stat european.

–despre raportul tehnic din Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților din Congresul American: Cred că e bine să fim prudenti. Într-adevăr, pare că o parte a administrației actuale de la Washington întreține această evaluare cu privire la evenimentele din timpul campaniilor electorale succesive din România. E, într-adevăr, de asemenea important să lărgim spectrul viziunii noastre cu privire la tematică. Obiectul fundamental al viziunii diferite de pe cele două maluri ale Atlanticului nu privește alegerile din România și procesul electoral din România, ci felul în care înțelegem dinamica libertății de expresie în mediile de socializare. Asta este tema despre care pe cele două maluri respective ale Atlanticului viziunile sunt pentru un moment diferite. Efortul României este dublu. Întâi de toată să explice din nou și din nou partenerilor și aliaților ce s-a întâmplat în timpul campaniei electorale și alegerilor prezidențiale precedente. Sentimentul nostru este că o facem convingător și că, în ciuda acestor episoade, relația bilaterală care ne interesează în momentul de față și anume cu Statele Unite nu întâmpină dificultăți majore. În orice caz, nu dificultăți de natură să compromită pregătirea vizitei președintului Dan la Washington. În egală măsură,în interiorul Unii Europene noi suntem una dintre vocile care pledează pentru prudență în acțiunea colectivă de natură juridică și administrativă pe rețelele sociale. Trebuie să găsim echilibrul just, echilibrul optim între elementul fundamental și anume protejarea dreptului la expresie liberă, care e un drept cetățenesc esențial, pe de o parte, și protejarea altor drepturi cetățenești, care pot fi puse în cauză, diluate, diminuate, datorită acțiunii unor actori ostili, care găsesc în mediul de socializare, în rețelele sociale, un mediu prielnic de acțiune. Am pățit-o pe pielea noastră. Ce am putut constata în timpul alegerilor precedente din România? Am putut constata că, datorită acțiunii concertate, masive, pe rețelele de socializare, cu pregătire pe TikTok, dreptul cetățeanului român la alegeri libere, drepte, oneste, la un câmp al opțiunilor politice netulburat de ingerințe, a fost, nu compromis, desigur, dar a fost pus în cauză de aceste interferențe și ingerințe la care m-am referit. Sigur, interesul nostru, ca stat democratic, ca stat de drept, este să prezervăm, să menținem, este obligația noastră constituțională, neîngrădite, necompromise, toate drepturile cetățenești, doar că drepturile cetățenești se află într-o relație complexă, unele față de celelalte. Asta este poziția noastră, este poziția pe care noi am exprimat-o adeziv, în dialogul nostru cu toți partenerii noștri de pe ambele maluri ale Atlanticului.

–dacă România ar fi putut face mai mult pentru eliminarea acestor suspiciuni (legate de raportul Comisiei juridice din SUA): Retrospectiv și contrafactual mereu putem spune asta. Să nu confundăm stridența cu relevanța. Niciodată nu au fost egale. La nivelul Departamentului de Politică Externă și la cel al Departamentului de securitate națională, nu avem sentimentul că această temă produce daune care să pună în cauză relațiile strategice ale României și cele de securitate și de politică externă ale României. Stridența creează panică sau îngrijorare Sigur că adesea stridența creează panică sau îngrijorare, însă în mod fundamental și în fluxurile esențiale care construiesc politica de securitate și politică externă a României nu există tulburări.

–despre acțiunile unor politicieni români, (reprezentanții Partidului AUR, de exemplu): Eu nu includ pe nimeni. Eu făceam o afirmație generică și anume că e prudent ca în viețile noastre personale și profesionale să nu confundăm stridența cu relevanță, fiindcă ele pot coincide la un moment dat. Adevărul uneori se cuvine să fie mai sonor și, dacă doriți, mai strident, dar, în general, adevărul câștigă prin discreție mai curând decât prin răcnet. Așadar, eu nu mă refer la vreun actor politic anume sau la vreun partid anume atunci când fac această afirmație, ci pur și simplu îi dau o valoare generică. Acum, noi nu putem cere niciunui partid politic sau vreunui protagonist al vieții politice din România să nu-și urmeze propriile interese și propriul program politic și să nu răspundă propriului public în termenii pe care îi găsește potriviți. Și Președintele României nu are această așteptare. Aș mai spune un lucru și anume că, desigur, politica externă se alimentează din politică internă. Felul în care construim pozițiile noastre pe scena internațională este determinat și de ceea ce se întâmplă pe scena politică internă. Ele sunt legate și nu putem crea o compartimentare ermetică între cele două sfere. Uneori această legătură produce beneficii pentru politică externă a României, alteori, mai curând, daune sau uneori relația este neutră.

–despre vizita președintelui Nicușor Dan în SUA: Se menține intenția deja anunțată. Mai mult decât atât, domnul președinte ne-a cerut echipei sale de consilieri de la Cotroceni să creăm toate condițiile pentru ca această vizită să se producă și ea să producă, de asemenea, rezultatele pe care cetățenii României le așteaptă de la șeful statului, mai multă securitate pentru România, mai multă predictibilitate într-un viitor incert, mai multă prosperitate pentru români. Astea sunt obiectivele pe care ni le-a trasat președintele. Nu văd niciun motiv pentru care aceste obiective să nu poată fi atinse, chiar în condițiile complicate la care v-ați referit și pe care le cunoaștem cu toții. Haideți să vă dau un exemplu. Spuneam că ceea ce se întâmplă pe scena publică și care este demn de analizat și de evaluat nu afectează fundamentele relației bilaterale a României cu Statele Unite. Și aici aș putea să vă aduc foarte multe exemple, de la întâlnirea cu generalul Grynkewich, la finalul anului trecut a președintului României, până la pregătirea, săptămâna viitoare, a unei vizite a Congresului American și primirea unei delegații bipartizane de către președintele României. Îl așteptăm pe ambasadorul Darryl Nirenberg, pe care îl vom acredita repede și care va deveni un actor important în pregătirea acestei vizite. Așadar, dincolo de această cortină politică și perdea retorică, căreia îi dăm importanța cuvenită, dar nu mai mult decât atât, lucrurile continuă, pregătirile sunt în plină desfășurare.

–despre numirea ambasadorului României din SUA: Vă răspund cu un proverb, totul vine la timp pentru cei care știu să aștepte. Președintele va numi un nou ambasador la Washington la momentul oportun și sunt sigur că o va face explicându-și decizia și descriind ce a căutat prin această nominalizare și ce obiective de natură politică urmărește prin această nominalizare. Procesul de reflexie este în curs.
Președintele examinează mai multe candidaturi sau mai multe nominalizări posibile. Ministerul Afacerilor Externe este de plin implicat în acest proces. Trebuie să vă spun că ne menținem prudența fiindcă suntem în procesul de pregătire a vizitei la Washington a domnului președinte. De asemenea, fiindcă nu vrem să creem, fie și din stângăcie, impresia că domnul Ambasador Muraru nu s-a ținut de treabă la Washington. Fiindcă, după părerea mea, domnul Ambasador Muraru s-a străduit, a muncit, a fost foarte activ, a reușit să creeze la dispoziția domniei sale instrumente noi de acțiune diplomatică, a fost foarte prezent nu numai în Washington, ci și în state ale Federației Americane. Așadar, și această grijă e prezentă în reflexia domnului președinte, pentru a nu crea această impresie că schimbarea care se va produce a ambasadorului Muraru este într-un fel, sau trebuie într-un fel înțeleasă ca o penalizare, fiindcă nu e așa. Profilul ambasadorului generic, fiindcă nu e vorba aici doar de numirea la Washington, ar trebui să conțină următoarele elemente: Ne vom uita, în primul rând, la resursa umană a Ministerului Afacerilor Externe. Cred că putem admite, sau chiar spune, că Ministerul Afacerilor Externe are capacitatea de a produce șefi de misiune de calibru, oameni responsabili, care-și cunosc meseria și care sunt gata să se pună la serviciul, sau în serviciul statului român, cu tot devotamentul. Asta nu exclude nominalizările politice, nominalizările din afara corpului diplomatic, atunci când domnul președinte identifică persoane cu un profil potrivit și atunci când relația bilaterală respectivă reclamă o asemenea nominalizare. Asta este primul lucru pe care l-am spus, și anume, o ușoară preferință, sau o preferință certă, pentru diplomați de carieră. Al doilea element pe care domnul președinte îl are în minte este capacitatea viitorului șef de misiune de a fi ubicuu, de a fi în egală măsură în capitala țării respective și în provincie, de a circula foarte mult, de a fi foarte prezent, de a relaționa nu numai cu autoritățile centrale, ci și cu autoritățile locale, mai cu seamă, pentru a atinge două obiective, a se conecta foarte bine, foarte strâns, foarte substanțial cu a diaspora noastră, în al doilea rând, pentru a crea oportunități economice. Pentru președintele României este foarte important ca șeful de misiune să aibă și voința și capacitatea de a fi omniprezent și în capitale, și în zonele economice, sau în altfel relevante pentru interesele noastre naționale. În al treilea rând, președintele cere, deja va cere încă mai intens de acum înainte, viitorilor șefi de misiune pe care îi va numi, să producă valoare adăugată pentru securitatea României. Sigur că nu orice relație bilaterală poate crea mai multă securitate pentru România. Aici există câteva state care se califică mai mult decât altele, e vorba de Statele Unite, de membri alianței Nord-Atlantice, de partenerii noștri strategici. Acestea ar fi coordonatele care definesc profilul ideal al unui șef de misiune, în reflexia domnului președinte.

–despre relația cu Polonia și formatul B9: Relația noastră cu Polonia e bine mersi. Suntem în plin proces de pregătire a vizitei domnului Președinte la Varșovia. Prietenii noștri polonezi și-au dorit foarte mult această vizită, au fost foarte insistenți în modul cel mai cordial în exprimarea dorinței lor de a îl găzdui pe președintele Dan. Avem o dată, lucrăm în fiecare zi la pregătirea acestei vizite. Mai mult decât atât, săptămâna viitoare voi fi la Varsovia în anticiparea acestei vizite și pentru pregătirea obiectivelor politice. Nu numai ale acestei vizite, ci și ale formatului B9, pe care l-am cofondat cu Polonia. Formatul B9 și el e bine mersi. Mai mult, e încă mai relevant decât, poate, în momentul în care el a fost fondat, fiindcă el își dovedește astăzi utilitatea. Ce conține formatul B9? Conține, grosso modo, țările de flanc.
Sigur, țările noi, membre ale Alianței Nord-Atlantice, care, ipso facto, sunt țări de flanc. Adică, țările care, inclusiv potrivit noii strategii de aparare a Statelor Unite, recent publicată, sunt cele mai expuse agresiunii strategice, adică și circumstanțiale și pe termen lung a Federației Ruse. Așadar, încă o dată, B9 este nu numai cu totul relevant, dar încă mai relevant decât în momentul fondării sale, iată, profetice. Nu puteam anticipa atunci decât utilitatea acestui format. Se dovedește, din nou, la distanță de mulți ani, capacitatea României de a anticipa utilitatea unui anumit format politic. Ne dorim un summit B9 ambițios, un summit care să exprime solidaritatea de interese și de acțiune ale statelor de flanc și ne dorim, de asemenea, să fie un summit care să creeze cele mai bune premize pentru summit-ul NATO de la Ankara.

–despre conceptul “teleleu” și strategia României de poziționare publică mai rezervată: Sigur că suntem conștienți, președințele, în primul rând, este conștient de faptul că acțiunea noastră de politică externă este criticată uneori sau poate chiar adesea. Acum, criticile sunt inevitabile. E greu să-mi imaginez o situație în care o anumită acțiune de politică externă sau o acțiune politică în general să nu fie criticată dintr-o parte a spectrului politic sau dintr-o parte a opiniei publice. Ideea că poți evita criticile mi se pare iluzorie. Asta e o afirmație generală. În al doilea rând, comparația cu Polonia e foarte bună, fiindcă indică pe de-o parte o dorință aspirațională a publicului nostru, ca România să urmeze acest model. În egală măsură, trebuie să fim totuși realiști. Polonia este o țară de două ori mai mare decât România, nu în termen de suprafață, dar în termen de populație. Mărimea economiei este de asemenea de două ori mai mare decât cea a României. Resursele, inclusiv la îndemâna diplomației poloneze, sunt incomparabil mai mari decât ceea ce putem noi pune la dispoziție acțiunii noastre diplomatice. Așadar, e foarte bine să rămânem aspiraționali, să ne căutăm un model emulativ în egală măsură proxim și realist. Trebuie totuși să ne menținem și realismul cu privire la limitele acestei comparații. Acum, în mod fundamental, România nu lipsește din cadrele largi, nu neapărat cele mai restrânse, în care lucrurile importante se discută. Iar aceste cadre largi sunt NATO și Uniunea Europeană. Nu avem sentimentul că marile teme sau marile decizii trec pe lângă noi, iar noi le urmărim pasiv. Sigur că există o anumită tradiție a discreției în politica externă românească, m-am mai referit la ea. Sigur că există o nerăbdare a publicului cu privire la această discreție, o nerăbdare pe care eu aș saluta-o. Ce putem constata, ce putem desprinde din aceste critici care ni se aduc? Putem desprinde o maturitate a publicului pe care ați creat-o dumneavoastră, mass media, cu privire la temele de politică externă. Și găsesc că e foarte important să avem un public care să emită așteptări, care să poată critica, care să poată să-și exprime opiniile, viziunile cu privire la întreaga politică a României, fie internă, fie externă. Așadar, salut această evoluție, acest fenomen și încercăm să răspundem așteptărilor și îngrijorilor publicului din România.

–despre declarația Maiei Sandu privind unirea cu România: Relația bilaterală nu se modifică. Nu se modifică și fiindcă ea este construită din timp și într-o perspectivă cronologică mai îndelungată, ea nu poate să se reconfigureze în urma oricărei declarații, oricât ar fi ea de relevantă, prin înălțimea protagonistului politic care a făcut-o. Așadar, lucrăm pe termen lung, lucrăm în bună măsură la vedere. Obiectivele politice ale României cu privire la Republica Moldova sunt publice și cunoscute de către cetățenii noștri, de către cetățenii din Republica Moldova, de către partenerii și de către aliații noștri. Așadar, această declarație, oricât de relevantă, oricât de mișcătoare, nu schimbă datele fundamentale ale relației noastre bilaterale. Acum eu nu vreau să diluez o declarație în fond foarte importantă. Pentru prima dată, un șef de stat din Republica Moldova, după declararea independenței Republicii Moldova, a făcut o asemenea afirmație. Afirmația nu e anodină, nu e ușor de exclus și cred că introduce într-adevăr o noutate, cel puțin în sfera dialogului public despre raportul României cu Republica Moldova. Această noutate este că o temă considerată marginală sau chiar tabu, până în momentul de față, se demarginalizează și se detabuizează. În politică, lucrurile, când evoluează spre centru, schimbă în mod fundamental conversația publică. Și asta aș spune, în calitatea de diplomat român, sau de cetățean al României: Asta schimbă declarația publică a doamnei președintă Maia Sandu, de altfel o declarație reluată la câteva zile distanță de premierul Munteanu și de ministrul de externă Popșoi. Cu toții au spus că, în fine, în calitatea lor de cetățeni, în calitatea lor privată, ar vota în același fel. Republica Moldova este probabil în cea mai intensă fază a istoriei post-independență în care opțiunile geopolitice se văd cu cea mai mare claritate și cu cel mai mare dramatism. Republica Moldova este acum, poate mai mult decât niciodată, în situația de a-și asigura viitorul. Fie împreună cu România și cu Uniunea Europeană, într-un spațiu de prosperitate, siguranță, drepturi și libertăți, fie în aceeași zonă gri în care Federația Rusă a încercat să o mențină încă de dinainte de momentul independenței și după aceea. În fond, declarația doamnei președinte exprimă dramatismul acestui moment.

–despre comunicarea redusă a României în privința ajutorului pe care îl acordă Ucrainei: Ni se pare important să ajutăm Ucraina și continuăm să o facem. Mai important să ajutam Ucraina și să continuăm să o facem, decât să vorbim despre asta. E o poziție de principiu, e o poziție care nu ține de o preferință personală a cutărui lider politic din România, ci o poziție de principiu iscată sau născută la intersecția dintre pozițiile mai multor instituții importante din statul român. Că e o poziție criticabilă, sunt gata să admit. că ar exista poate versiuni sau variante de poziționare publică mai fericite. Unul dintre riscuri este că România e criticată sau că efortul nostru de asistare a Ucrainei pare mai mic decât el este în fapt. Nu, cu certitudine pare mai mic decât el este. Acum ați învocat o situație circumstanțială, dramatică, și anume efectele cu adevărat tragice ale bombardamentelor sistematice ale Federației Ruse împotriva sistemelor energetice și de încălzire din Ucraina. Președinții noștri, domnul Dan și domnul Zelenski, au convenit telefonic asupra unor măsuri pe termen scurt și pe termen mediu, prin care România poate contribui la ușurarea situației cetățenilor ucrainieni și pentru ameliorarea situațiilor sistemului energetic din Ucraina. Ce vom face este că vom începe livrările de combustibil, fiindcă generatoarele folosesc combustibil. și din rezerva de stat România este gata să livreze combustibil pentru generatoarele pe care alte state le livrează. Din păcate, România nu dispune de stocuri ale statului de generatoare. Am fi făcut-o dacă am fi avut la dispoziție un excedent. În egală măsură, cum știți, societatea civilă deja se mobilizează. Ambasadurul Igor Prokopchuk mi-a mulțumit pentru generatoarele pe care a început deja să le primească la ambasadă din partea bunilor cetățeni români sensibili la tragedia ucrainienilor. În al doilea rând, ceea ce vom face pe termen mediu și lung este că vom termina interconectările liniilor de electricitate între România și Ucraina, astfel încât România să poată să fie capabilă să exporte mai multă energie sub diferite forme în Ucraina astfel în cât să susținem efortul de război al acestui stat.

–despre posibilitatea unei vizite a președintelui Nicușor Dan în Ucraina: Da, președintelor Zelenski a reluat această invitație în cele două convorbiri telefonice recente pe care președinții le-au avut. E foarte dornic președintele Zelenski să-și exprime la Kiev, în fața publicului ucrainian, a cetățenilor ucrainieni, gratitudinea pentru ceea ce România a făcut și continuă să facă. Ceea ce facem în momentul de față, împreună cu cele două ministeri de externe, împreunə cu ambasadorul Ucrainei la București, este să construim substanța acestei vizite și rezultatele concrete pe care putem să le atingem atunci când cei doi președinți se vor întâlni. Așadar, nu avem nevoie pur și simplu de o întâlnire fără rezultate și fără consecinţe, vrem să creăm substanţă şi vrem să creăm mai cu seamă o platformă pentru consolidarea în viitor de natură strategică a raporturilor dintre noi.

–despre folosirea limbii române în școlile românești din Ucraina: Președintele României însuși urmărește cu multă atenție această temă. De altfel, a evocat-o în discuțiile cu președintele Zelenski și a evocat-o în termeni foarte expliciți, spunând care sunt așteptările României, și anume ca această rețea de școli să permită etnicilor noștri să își cultive limba și patrimoniul cultural să continue să existe și “să supraviețuiască reformei” pe care autoritățile de la Kiev o pun în practică. E vorba despre cadrul legal din noua școală ucrainiană, care își propune un obiectiv perfect legitim, și anume adaptarea școlii publice din Ucraina la exigențele învățământului european. Așadar, așteptările noastre nu s-au schimbat, ele sunt exprimate cu multă limpezime de către președintele României. Ne dorim ca aceste școli să continue să existe, nu ca instituții, ci ca locuri unde se predă limba română și unde comunitățile noastre își pot cultiva tezaurul cultural, imaterial și material. Asta, la nivel de principiu. La nivel practic, sigur, dialogul dintre noi continuă, continuă între cele două ministere de externe, care asigură cadrul cel mai larg al acestui dialog, dar și la nivelul ministerelor Educației, poziția noastră are așadar și o dimensiune politică, exprimată de președinte, și o dimensiune tehnică, exprimată de Ministerul Educației Naționale.

Care sunt prioritățile președintelui Nicușor Dan? Cum evoluează parteneriatul strategic cu Statele Unite? Ce garanții de securitate are România și ce rol joacă Bucureștiul în sprijinirea aderării Republicii Moldova la UE și în negocierile de pace din Ucraina?

Toate aceste teme decisive pentru politica externă și securitatea României le analizăm pe larg în această seară la TVR INFO de la ora 21:00, la Tema zilei, cu Ramona Avramescu şi invitatul ei special: Marius Lazurca, consilier prezidențial pentru securitate națională.