Cehov – medic local, scriitor universal

În anul 1860, la 29 ianuarie, se năștea Anton Pavlovici Cehov. Ca a fost cel mai mare dramaturg rus și printre cei mai importanți din literatura universală, nu prea e dubiu, criticii căzând aproape în unanimitate de acord asupra acestui fapt.

George Călinescu își începe eseul despre Cehov din “Studiile de literatură universală” astfel: “Ca și Cervantes, Cehov face parte din acea categorie de genii care au tristețea veselă.”

Într-adevăr, în piesele lui, tristețea, ratarea și singurătatea miros cel mai puternic în aerul aproape irespirabil. În schimb, în nuvele, umorul domină nota sumbră.

Într-una dintre ele e vorba despre Volodea, un student la medicină, care o iubea pe Sofia Ivanovna, dar n-avea curaj să i-o spună. Într-o zi, gazda îi aduce o scrisoare în care Sofia îl invita la o întâlnire în parc. Înspăimântat, Volodea îi cere gazdei o sticlă de vodcă, să-și facă un pic de curaj. O bea pe toată și pleacă în parc la locul de întâlnire. Se așează pe bancă și înjură Guvernul, deranjând trecătorii. Când apare Sofia Ivanovna, începe s-o înjure și pe ea, reproșându-i că a făcut o greșeală gramaticală în scrisoarea pe care i-o trimisese și ratând astfel un amor care putea să fie esențial.

Într-o altă nuvelă. se prezintă povestea a doi călători care aveau la ei o mare sumă de bani și se temeau să nu fie jefuiți. Trag la un han și se duc să se schimbe în cameră. Prin ușa deschisă surprind cu groază o discuție dintre hangiu și nevastă-sa: “Ce facem, întrebă hangiul, îi tăiem pe amândoi sau doar pe unul?” “Pe amândoi”, răspunde categoric hangița. “Să fim serioși, n-o să le ducă nimeni lipsa”. În realitate, hangiul se referea la cei doi pui pe care-i mai aveau în bătătură și pe care se gândeau să-i servească la cină călătorilor.

De meserie, Cehov era doctor. “Medicina e soția mea”, spunea el, “literatura e amantă”.

În realitate, și-a găsit soția târziu, la 41 de ani. N-a apucat să stea cu doamna lui decât trei ani, fiindcă a murit de tuberculoză.