Psihologul Radu Leca, despre izolarea informațională. Când trăiești doar în bula ta, alegi fie să te încrezi, fie să te izolezi

Psihologul Radu Leca explică, într-un interviu pentru TVR Info, cum izolarea informațională transformă modul în care oamenii percep realitatea, se raportează la comunitate și chiar la propriul corp, provoacă efecte psihologice profunde și colective – de la anxietate și hipervigilență la pierderea coeziunii sociale.

Limitarea accesului la internetul global – la surse independente și pluraliste de informare și instituirea unui ‘internet suveran’ creează în primul rând o stare prelungită de incertitudine.

”Oamenii nu mai au cum să anticipeze ce vor cunoaște mâine, ce informații vor mai fi disponibile sau cum vor comunica cu toți ceilalți”, spune Leca.

Potrivit psihologului, incertitudinea alimentează anxietatea de fond, hipervigilența și un sentiment de pierdere a controlului personal și colectiv.

„Când nu mai știi dacă ceea ce citești dimineață va fi încă acolo seara, lumea începe să se simtă ca o casă construită pe nisip.”

Leca avertizează că izolarea informațională duce la formarea unor bule emoționale, adică grupuri care împărtășesc aceleași amintiri, idei, temeri și speranțe, fără contact cu opinii contradictorii.

„Bulele amplifică emoțiile extreme – frica, furia, speranța – și scad capacitatea de empatie față de cei din afara bulei. Într-o bulă, vocea ta se întărește de la ecou, nu de la adevăr.”

Restrângerea accesului la informație afectează identitatea socială și felul în care oamenii se raportează la stat, la comunitate și la lume.

„Pentru unii există o reconstrucție a încrederii în instituții locale, pentru alții o pierdere a încrederii care se transformă în cinism sau retragere socială. Când vezi lumea doar din prisma bulei în care trăiești, alegi fie să te încrezi, fie să te izolezi.”

În lipsa informației, apare nevoia instinctivă de adaptare și inventivitate. Leca vorbește despre nașterea unor „rețele alternative” de comunicare.

„Condițiile care generează lipsa de informație conduc la adaptare: rețele fizice alternative, canale paralele, ritualuri de informare între vecini. Mecanismele protejează bunăstarea emoțională, dar vin cu un preț – transmiterea rapidă a zvonurilor și a teoriilor conspirației, care pot genera panici sau decizii riscante. Știm că bunicii noștri inventau căi noi de a se deplasa când drumurile vechi erau blocate. Așa și noi azi. Inventăm modalități noi de comunicare, dacă toate cele vechi nu mai sunt active.”

Efectele psihosomatice devin vizibile în timp: insomnii, dureri cronice, tulburări de apetit și agravarea condițiilor preexistente.

„Stresul cronic transformă frica informațională în boli ale corpului, iar accesul limitat la servicii online de sănătate mentală agravează problema. Oboseala de a nu ști se așază în mușchiul gâtului ca o stea grea.”

Tinerii și persoanele dependente de comunități online sunt printre cele mai vulnerabile. „Când spațiul tău de socializare dispare, îți cauți locul oriunde cineva îți oferă sens.”

La nivel colectiv, controlul informațional afectează memoria comună și capacitatea unei societăți de a înțelege critic istoria și evenimentele recente.

„Când paginile scrise de toți sunt editate de câțiva, povestea noastră comună se subțiază.”

Totuși, Leca subliniază că există și forme de reziliență socială: solidaritatea locală, arta și dialogul direct.
„În lipsa rețelelor, oamenii încă știu să se adune — asta e prima lecție a rezilienței.”

Psihologul propune o abordare complexă a sprijinului populației: consiliere individuală, intervenții comunitare și advocacy pentru acces informațional. „Nu e suficient să repari internetul, trebuie să repari felul în care ne vorbim unii cu alții.”