Cât de aproape suntem de a crea oameni în eprubetă? Cercetătorii au creat structuri embrionare fără spermă sau ovul

Cercetătorii creează în laborator structuri din celule stem care imită stadiile timpurii ale dezvoltării umane, fără a folosi spermatozoizi sau ovule. Deși au potențial științific enorm, aceste modele ridică probleme etice și juridice semnificative la nivel global.

Cercetătorii din întreaga lume creează în laborator structuri care imită stadiile timpurii ale dezvoltării umane – fără a folosi spermatozoizi sau ovule. Acestea sunt realizate din celule stem și pot reproduce parțial arhitectura și comportamentul embrionilor umani, stârnind atât entuziasm științific, cât și dezbateri etice intense, scrie CNN într-o analiză

Deși nu sunt capabile să evolueze în făt, modelele embrionare – sau SCBEM (stem cell-based embryo models) – includ structuri precum amnionul, sacul vitelin și linia primitivă, care apar în mod natural în primele săptămâni de sarcină.

„Nu ne-am fi putut aștepta niciodată ca știința să progreseze atât de mult”, a spus Amander Clark, director fondator al Centrului UCLA pentru Știința Reproducerii. Ea subliniază însă necesitatea unor măsuri clare de reglementare etică și juridică.

În stadiul actual al cercetărilor, niciun model nu imită dezvoltarea unui embrion uman în întregime – și nici nu se bănuiește că vreun model ar avea potențialul de a forma un făt, următoarea etapă a dezvoltării umane echivalentă cu săptămâna 8 sau ziua 56 a unei sarcini umane.

Crearea de modele embrionare a fost, de asemenea, un proces cu multe șanse pentru majoritatea grupurilor de cercetare, doar un procent mic de celule stem autoorganizându-se în structuri asemănătoare embrionilor.

Cu toate acestea, modelele prezintă mai multe caracteristici interne și tipuri de celule de care un embrion are nevoie pentru a se dezvolta, cum ar fi amnionul, sacul vitelin și linia primitivă, și care ar putea, „cu îmbunătățiri viitoare, să progreseze în cele din urmă către structuri embrionare ulterioare, inclusiv inima, creierul și alte rudimente de organe”, potrivit unui articol din iunie, coautorat de Clark și publicat în revista Stem Cell Reports.

Modele similare realizate cu celule de șoarece au ajuns în punctul în care creierul începe să se dezvolte și se formează o inimă.

În mod esențial, scopul nu este de a dezvolta aceste modele în fetuși viabili, capabili în cele din urmă de conștiință umană, ci de a dezvolta un instrument de cercetare util care să dezvăluie misterele modului în care o celulă umană se divide și se reproduce pentru a deveni un corp uman.

Modelele fac, de asemenea, loc pentru experimente care nu pot fi efectuate pe embrioni donați într-un laborator. Cu toate acestea, pe măsură ce cercetările avansează, este posibil ca distincția dintre un model crescut în laborator și un embrion uman viu să devină neclară.

Cercetare rapidă, reglementare lentă

Ritmul accelerat al progreselor – unele modele ajung deja să dezvolte rudimente de inimă și creier – a determinat Societatea Internațională pentru Cercetarea Celulelor Stem (ISSCR) să revizuiască regulile globale de supraveghere.

Noul ghid, care urmează să fie publicat, va include:

• interzicerea transferului modelelor într-un uter uman sau animal;
• interzicerea ectogenezei, adică dezvoltarea completă a unui embrion în afara corpului uman;
• evaluare etică obligatorie pentru toate tipurile de modele, nu doar cele care reproduc întregul embrion.

Scopul: înțelegerea dezvoltării umane timpurii, nu crearea vieții

Cercetătorii afirmă că obiectivul acestor modele este înțelegerea cauzelor infertilității, a pierderilor de sarcină timpurii și testarea mai sigură a medicamentelor în sarcină – nu „crearea vieții” în laborator.

Magdalena Zernicka-Goetz (Caltech) și Jacob Hanna (Institutul Weizmann) au raportat în 2023 că echipele lor au reușit să dezvolte modele de embrioni până în etapa critică de 14 zile, moment în care implantarea ar trebui să aibă loc. Este un stadiu-cheie care nu poate fi studiat pe embrioni umani donați, deoarece cercetările pe embrioni reali sunt restricționate legal în majoritatea țărilor.

„Implantarea este marea cutie neagră”, a spus Clark. „Dacă nu o putem studia, nu știm ce pierdem.”

Etica și „testul Turing” al embrionilor

Pe măsură ce modelele devin tot mai realiste, granițele între „model” și „viață” devin tot mai neclare, atrăgând atenția bioeticienilor. Cercetătoarea Naomi Moris sugerează două „teste Turing” pentru a evalua momentul în care un model de laborator devine funcțional echivalent cu un embrion uman.

Unul dintre teste ar verifica dacă modelul poate fi reprodus constant și se dezvoltă previzibil, iar celălalt – dacă un model animal similar poate produce o sarcină viabilă.

Ce urmează

Reglementările diferă de la o țară la alta – Australia și Olanda adoptă deja abordări stricte, în timp ce SUA analizează cererile de finanțare „de la caz la caz”.

ISSCR speră ca noile ghiduri internaționale să devină referință pentru guverne, instituții și reviste științifice, pentru a evita riscurile etice și pentru a sprijini dezvoltarea responsabilă a cercetării.