Ce capcane ascund sondajele prezidențialelor din SUA

În ciuda faptului că sondajele despre cursa pentru Casa Albă sunt în esență la egalitate, jucătorii de pe piața pariurilor sunt din ce în ce mai încrezători că Donald Trump, candidatul republican, va câștiga.

Polymarket, o piață de predicții pe care s-au tranzacționat peste 2,6 miliarde de dolari pentru alegeri, îi acordă două din trei șanse de câștig. De fapt, pariorii mizează pe faptul că sondajele îl subestimează pe Trump pentru a treia oară la rând, relatează The Economist, adăugând că o astfel de eroare este cu siguranță posibilă.

Temerea democraților este aceea că se vor repeta erorile substanțiale de sondaj din 2016 și 2020, când Trump a obținut rezultate mai bune decât se aștepta. Dar nu există nicio garanție că eroarea va fi în aceeași direcție în acest an. Statisticienii au făcut eforturi mari pentru a ține cont de greșelile anterioare.

Sondajele de opinie funcționează prin intervievarea unui eșantion reprezentativ de alegători. Iar erorile pot apărea în mai multe moduri. Există o variație statistică normală, care afectează toate sondajele, în special pe cele cu un eșantion mic. Există, de asemenea, și riscul unor schimbări de ultim moment sau al unor modele neașteptate de participare la vot.

Și, nu în ultimul rând, există cea mai mare bătaie de cap pentru firmele de sondaje: asigurarea reprezentativității eșantionului. Cercetătorii muncesc din greu în acest sens: găsesc noi modalități de-a ajunge la alegători, stimulează respondenții din anumite grupuri demografice și utilizează „ponderi” pentru a crește importanța relativă a grupurilor subreprezentate.

Erorile ar putea fi fatale pentru șansele Kamalei Harris

Este cunoscut faptul că sondajele din 2016 și 2020 au subestimat în mod sistematic votul lui Trump, în special în statele disputate. După alegerile din 2016, autopsia efectuată de AAPOR, o organizație profesională a autorilor de sondaje, a evidențiat o înclinare târzie către candidatul republican și o suprareprezentare a absolvenților în eșantioane.

De atunci, majoritatea firmelor de sondare au început să-și pondereze eșantioanele pentru a reflecta mai bine profilul educațional al alegătorilor.

În 2020, subestimarea lui Trump a fost repetată din motive diferite. De data aceasta, AAPOR a identificat o prejudecată de non-răspuns; mai precis, alegătorii republicani erau mai puțin dispuși să răspundă la sondaje. De ce? Era puțin probabil ca, pe fondul pandemiei de covid-19, aceștia să se afle acasă în acel moment pentru a răspunde la sondaje. Tendința de nesupunere în fața politicilor sanitare de la acea dată era accentuată în rândul votanților republicani. O altă ipoteză: alegătorii republicani nu au încredere în agenții de sondare, iar asta îi descurajează din a răspunde la sondaje.

Începând cu 2020, statisticienii au depus eforturi considerabile pentru a obține un eșantion reprezentativ. Aceștia au experimentat metode care se adresează anumitor segmente ale societății (de exemplu, cărți poștale cu imagini patriotice) și noi modalități, cum ar fi mesajele text. Dar misterul tot pare de nedescifrat. Nimeni nu știe dacă aceste tactici vor fi suficiente pentru a compensa tendința democrată în ratele de răspuns sau dacă susținătorii lui Trump sunt încă reticenți în a răspunde la sondaje.

Dacă erorile observate în 2020 sau 2016 se repetă, chiar și într-o mică măsură, acest lucru ar fi dezastruos pentru Kamala Harris, subliniază The Economist, notând că aceasta ar putea pierde toate cele șapte state indecise.

Teoria „votantului timid”

Erorile din sondaje ne duc mereu în nisipuri mișcătoare, oricât am încerca să căutăm prin ele un drum clar spre adevăr, atrage atenția reputatul statistician american Nate Silver într-un editorial din The New York Times.

Persoanele cărora instinctul le spune că republicanul va câștiga invocă frecvent noțiunea de „votanți timizi” ai lui Trump. Teoria, împrumutată de la „timid tories”, privind tendința sondajelor britanice de a-i subestima pe conservatori, este aceea că oamenii nu vor să recunoască faptul că votează pentru partidele conservatoare din cauza stigmatizării sociale a acestora.

Dar nu există prea multe dovezi în sprijinul acestei teorii, spune specialistul.

„În schimb, marea problemă este ceea ce specialiștii în sondaje numesc prejudecată de non-răspuns. Nu este vorba de faptul că alegătorii lui Trump îi mint pe cei care fac sondaje, ci că, în 2016 și 2020, cei care făceau sondaje nu ajunseseră la un număr mare dintre alegătorii lui Trump”, argumentează Nate Silver.

Efectul Bradley și efectul Clinton

În opinia statisticianului, dacă Trump își va depăși sondajele, va fi pentru că democrații nu mai au un avantaj consistent în ceea ce privește identificarea alegătorilor cu partidul și pentru faptul că Harris ar putea fi ținta efectului Bradley,botezat după fostul primar al Los Angelesului Tom Bradley, care a avut rezultate mai slabe decât sondajele în cursa pentru postul de guvernator al Californiei din 1982, din cauza presupusei tendințe a alegătorilor de-a se declara indeciși în loc să recunoască faptul că nu vor vota pentru un candidat de culoare.

„Asta nu a fost însă o problemă pentru Barack Obama în 2008 sau 2012. Totuși, în a doua situație în care o femeie a fost candidatul Partidului Democrat, alegătorii indeciși au înclinat puternic împotriva ei. Așadar, poate că Harris ar trebui să fie îngrijorată mai degrabă de efectul Hillary Clinton”, scrie Nate Silver. 

De asemenea, autorii de sondaje tind să cadă într-o capcană majoră, și anume atunci când țin cont de votul raportat de alegători la ultimul scrutin.

„Oamenii își amintesc adesea greșit sau mint pentru cine au votat și sunt mai predispuși să spună că au votat pentru câștigător (în 2020, Biden). Acest lucru ar putea influența plauzibil sondajele în defavoarea lui Harris, deoarece persoanele care spun că au votat cu Biden, dar care de fapt au votat cu Trump, vor fi marcate ca noi votanți ai lui Biden, deși nu sunt”,mai spune statisticianul american.