1 miliard de oameni de pe planetă, în sărăcie extremă – cauză şi consecinţă a marginalizării lor sociale
Apelul la acțiune recunoaște curajul familiilor care trăiesc în sărăcie în întreaga lume, importanța contactării săraciei și construirea unei alianțe cu cetățenii din toate mediile, pentru a pune capăt acesteia.
Aceste valori sunt evidențiate și în Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, care stabilește eradicarea sărăciei ca obiectiv general și obligă toate țările să pună capăt sărăciei în toate formele, prin strategii care garantează îndeplinirea tuturor drepturilor omului și asigurându-se că nu mai rămâne nimeni în spate. Importanța conștientizării publice, a vocii și a participării active a persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă este recunoscută atât în Agenda însăși, cât și în cadrul procesului de consultări conduse de Națiunile Unite.
1 miliard de oameni din lume trăiesc în sărăcie extremă, adică cu mai puţin de 1.90 de dolari pe zi, şi mai mult de 800 de milioane îndură foamea şi malnutriţia.
Sărăcia nu e însă măsurată doar printr-un venit inadecvat, ci şi prin indicatori privind mortalitatea infantilă, malnutriţia sau nivelul de educaţie. Ea se manifestă şi prin accesul restricţionat la sănătate, sau la alte servicii esenţiale, şi, adesea, prin nerecunoaşterea sau abuzul altor drepturi fundamentale ale omului.
Sărăcia este şi cauză şi consecinţă a marginalizării şi excluziunii sociale. Acestea duc la revolte sociale şi în cazuri extreme chiar la violenţe extremiste şi conflicte în multe părţi ale lumii. Dar, în cele mai multe dintre situaţii, oamenii săraci se adaptează acestor tare sociale şi muncesc stoic pentru a scăpa de realităţile degradante ale vieţii de zi cu zi.
Aproape 400 de milioane de copii din ţările în curs de dezvoltare trăiesc într-o sărăcie cruntă, în familii cu venit sub 2 dolari pe zi, iar o cincime dintre ei au sub cinci ani. Este concluzia unui raport realizat de UNICEF şi Banca Mondială, care mai arată că jumătate dintre aceştia trăiesc în Africa sub-sahariană, iar o treime în Asia de Sud.
În România, mai mult de jumătate dintre (52,2%) trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 28%, iar insuficiența resurselor alocate pentru educație, sănătate și protecție socială adâncește vulnerabilitatea copiilor din zonele defavorizate.
Sarcina guvernelor şi a societăţilor este să acţioneze pentru eliminarea inegalităţilor sistemice socio-economice şi să faciliteze participarea sau angajarea celor foarte săraci astfel încât să se poată ajuta singuri, să-şi ajute familiile şi comunităţile pentru a construi un viitor mai echitabil, mai sustenabil şi mai bun pentru toţi.
Ziua Internaţională pentru Eradicarea Săraciei 2017
În 2017 se împlinesc 25 de ani de la semnarea rezoluției declarației Adunării Generale, prin care 17 octombrie a devenit Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei. Tot în 2017 se împlinesc 30 de ani de la apelul părintelui Joseph Wresinski – care a inspirat respectarea zilei de 17 octombrie ca Ziua Mondială pentru depășirea sărăciei extreme – și recunoașterea de către Națiunile Unite a acestei zile.
Distribuţia sărăciei în lume
În anul 1993, sărăcie extremă însemna să trăieşti cu mai puţin de 1.08 dolari pe zi, în 2008, cu mai puţin de 1.25 dolari pe zi, iar din 2015, sărăcie extremă înseamnă 1.90 dolari pe zi.
Banca Mondială a ajustat definiţia sărăciei extreme prin creşterea pragului la 1.90 dolari luând în considerare costul vieţii în mai multe ţări de pe glob, pentru că “1.25 dolari nu mai cumpără aceleaşi lucruri ca până acum”, în privinţa mâncării, hainelor şi a unui adăpost.
Africa sub-Sahariană este răspunzătoare de jumătate din sărăcia globală, flagelul fiind prezent în special în ţările devastate de conflicte şi în cele care sunt foarte dependente de exportul de bunuri.
Atenţia experţilor se concentrează asupra săracilor din aceste zone, dar şi în cele mai mari economii ale lumii sunt mulţi oameni care supravieţuiesc cu aproape nimic. De exemplu, aproape 1.5 milioane de gospodării americane nu au nici un fel de venit înregistrat, numărul lor fiind aproape dublu faţă de anul 1996, iar în China sunt aproximativ 100 de milioane de oameni care trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi.
Sărăcia extremă a scăzut considerabil în ultimele decenii, de la aproape jumătate din populaţia lumii în anul 1983, la sub 10% din populaţia lumii, la sfârşitul anului 2015, dar încă se menţine la cote ridicate – în special în zonele rurale, în rândul tinerilor, al celor care au educaţie puţină, care lucrează în agricultură şi a celor care au mulţi copii.
Milioane de oameni din lume au ieşit din sărăcie prin accesul mai larg la educaţie, o agricultură îmbunătăţită, prin microfinanţare sau alte programe.Eforturile susţinute, din ultimul sfert de secol, conduc lumea mai aproape de obiectivul istoric de a eradica sărăcia extremă până în 2030.
surse
worldbank.org