Uniunea Europeană vrea să reducă la zero poluarea până în 2050. Producătorii de gaze naturale, obligaţi să stocheze dioxidul de carbon. Primul depozit, inaugurat în Marea Nordului

Pactul Verde sau aşa numitul Green Deal se doreşte a fi cel mai amplu proiect de eliminare a gazelor cu efect de seră din istorie. Pentru atingerea acestui obiectiv Uniunea Europeană şi-a propus să reducă la zero poluarea până în 2050. În perioada de tranziţie către un viitor bazat pe energia electrică, gazele naturale şi energia nucleară sunt acceptate de Uniunea Europeană ca surse de energie, cu o condiţie: emanaţiile de dioxid de carbon să fie captate şi stocate în depozite speciale, pentru a nu mai ajunge în atmosferă.

Astfel, firmele din domeniul extracţiei gazelor naturale şi ţiţeiului, au obligaţia de a construi, potrivit unui proiect de regulament al Comisiei Europene, astfel de depozite din fonduri proprii. Primul colos de acest fel a fost deja inaugurat în Marea Nordului de danezi, urmând să deservească Europa de Nord.

România, ca mare producător de gaze naturale, trebuie să suporte, prin companiile sale, cea mai mare parte a efortului de stocare a dioxidului de carbon, adică aproape 4 miliarde de euro, cu o serie de riscuri.

Preşedintele Asociaţiei Energie Inteligentă: Putem ajunge într-o situaţie periculoasă pentru România, în care companiile româneşti vor trebui să dezvolte astfel de depozite. Dacă nu o vom face, companiile vor fi obligate să meargă în alte ţări, vor dezvolta acele depozite în acea ţară şi vor beneficia de stocare CO2 companii care îşi au activitatea în acele ţări. Şi atunci suntem de două ori pierzători, o dată pe banii acelor companii se vor dezvolta aceste depozite şi în al doilea rând faptul că dacă nu vom face aceste stocări, multe companii din zona de construcţii vor trebui să reducă producţia sau să se închidă, ceea ce înseamnă că nu vom mai avea materiale de construcţii româneşti.

Consecinţele pentru industria cimentului, mare consumatoare da gaze care produce anual 15 milioane de tone de materiale şi emană 13 milioane de tone de dioxid de carbon, ar putea fi dezastruoase, într-un astfel de scenariu: fabrici închise, angajaţi trimişi în şomaj, case mai scumpe.

Reprezentanţii industriei gazelor şi ONG-urile de specialitate cer autorităţilor să negocieze la Bruxelles condiţii care să reducă riscurile asociate renunţării la poluare, cum ar fi includerea în regulament a injecţiei de dioxid de carbon în zăcămintele de ţiţei, care ar creşte productivitatea reducând şi emisiile de dioxid de carbon în acelaşi timp.