Ungaria decide între democrație și autoritarism. Alegeri cu miză europeană

Sunt alegeri care schimbă guverne și alegeri care schimbă sisteme. Alegerile de pe 12 aprilie din Ungaria nu decid doar soarta unui lider aflat de 16 ani de putere, ci direcția unei țări care trebuie să aleagă între democrație și autoritarism. Maria Smarandache a explicat în emisiunea Mapamond.

Alegerile parlamentare din Ungaria din acest an sunt un test pentru democrația europeană. Cu o populație de doar 9,5 milioane și o pondere de aproximativ 1,1% din PIB-ul Uniunii Europene, Ungaria nu ar trebui, teoretic, să aibă un rol decisiv. Și totuși… o face.

La nivel geopolitic, miza alegerilor este uriaşă. Dependentă în proporție de până la 92% de petrolul rusesc, implicată în proiecte strategice cu China și dispusă să blocheze decizii europene privind Ucraina sau sancțiunile împotriva Rusiei, Budapesta a fost in ultimii ani liderul opoziţiei la deciziile Uniunii.

Sub conducerea premierului Viktor Orban, Ungaria a refuzat să participe la o politică comună a UE în materie de azil sau la mecanismul comun de apărare. Mai mult, Budapesta s-a opus tranziției rapide a Europei către autonomia energetică bazată pe energie solară și eoliană.

Guvernul Orban a respins deschiderea discuțiilor pentru admiterea Ucrainei ca membru al Uniunii Europene, dar și acordării unui împrumut Kievului, în valoare de 90 de miliarde de euro. Din acest motiv, spun observatorii, victoria sau înfrângerea partidului Fidesz al lui Orban, la putere de 16 ani, va avea probabil efecte majore asupra modului în care Uniunea Europeană se va guverna în viitor. În campania sa, Orban mizează din nou pe frică.

Mesajul este acelaşi: războiul din Ucraina, riscurile energetice, amenințarea externă. În 2022, această strategie a funcționat. În 2026, însă, eficiența ei este incertă. În același timp, relația privilegiată cu Statele Unite, în actualul context politic, îi oferă lui Orban o plasă de siguranță externă.

Dacă opoziția câștigă, schimbarea va fi lentă. Rețeaua instituțională construită în 16 ani nu se va putea destructura într-un singur mandat. Dacă pierde, însă, modelul „democrației iliberale” ar putea primi o nouă validare, nu doar internă, ci și regională. Rezultatul acestor alegeri va spune Europei nu doar unde este, ci încotro se îndreaptă.