Un trecut complex, un viitor divers | 18 aprilie, Ziua internațională a monumentelor și siturilor

În 2021, tema zilei se intitulează „Trecut complex: viitor divers”.

Recunoscând apelurile globale pentru o mai mare incluziune şi recunoaştere a diversităţii, Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor invită participanţii să reflecteze, să reinterpreteze şi să reexamineze naraţiunile/relatările existente.

Acţiunea de conservare a patrimoniului cultural necesită o examinare critică a trecutului, la fel de mult cum îndeplinirea acesteia reprezintă o asigurare pentru viitor. Dezbaterile cu privire la omiterea şi ştergerea anumitor naraţiuni şi privilegiile unor relatări particulare faţă de altele au atins un apogeu în ultimii ani. Abordarea relatărilor istorice contestate implică, prin urmare, dezbateri complexe, evitând păreri părtinitoare şi interpretări ale trecutului.

Convenţia Patrimoniului Mondial (1972) prevede: „deteriorarea sau dispariţia oricărui element al patrimoniului cultural sau natural constituie o sărăcire dăunătoare a patrimoniului tuturor naţiunilor lumii” – totuşi dezechilibre în recunoaşterea, interpretarea şi, în cele din urmă, conservarea acestor manifestări culturale continuă să existe.

ICOMOS doreşte să se angajeze în promovarea unor noi discursuri, abordări diferite şi nuanţate ale naraţiunilor istorice existente, pentru a susţine puncte de vedere incluzive şi diverse. Descoperirea şi generarea unor naraţiuni mai incluzive pot acoperi o gamă largă de probleme de conservare, de la monumentele de opresiune îndepărtate din spaţiile civice comune până la îngrijirea siturilor ancestrale şi a domeniilor indigene din peisajele culturale. Astăzi, multe monumente şi situri au istorii şi semnificaţii distribuite pe mai multe niveluri, care necesită abordări incluzive.

În acest deceniu de acţiune al ONU pentru dezvoltare durabilă, ICOMOS recunoaşte necesitatea de a pune accentul pe patrimoniul care reprezintă diverse culturi şi comunităţi, promovează drepturile egale ale femeilor şi comunitatea LGBTQ +, pentru a ilustra un viitor tolerant şi paşnic.

Prin urmare, ICOMOS invită la o reînnoită acţiune: un viitor corect necesită interpretări deschise, tolerante şi empatice ale filosofiilor şi practicilor de patrimoniu din prezent, începând cu auto-reflecţia.

Atelierul inaugural „Diversificaţi / Decolonizaţi patrimoniul!” (lansat în iulie 2020), diferite simpozioane dedicate temei „Culturi comune, patrimoniu comun, responsabilitate comună”, ateliere de lucru despre drepturile omului şi gestionarea patrimoniului, seminarii web care abordează „Popoarele indigene şi patrimoniul mondial” şi „Oameni + pace: rolul patrimoniului cultural în construirea unei lumi mai corecte şi paşnice prin educaţie, diversitate şi incluziune comunitară” sunt doar câteva exemple ale activităţii desfăşurate de comitetele şi grupurile de lucru ICOMOS cu privire la aceste probleme importante.

Programele UNESCO, criticate și lăudate în egală măsură

Ziaristul Marco d’Eramo îl numește „UNESCOcid“ și spune că de fiecare dată când un oraș intră în Patrimoniul Mondial, acesta „se stinge, devenind o chestiune de taxidermie. Un mausoleu cu dormitoare atașate“

Directorul Programului Patrimoniului Mondial UNESCO, Mechtild Rossler, a recunoscut că există o linie foarte subțire „între beneficiile aduse comunității și drepturile vizitatorilor“ Ea a mai spus că UNESCO se străduiește în prezent să păstreze „cultura neatinsă“, mai degrabă decât cărămizile și pietrele.

Sunt și voci care susțin că piramidele, Marele Canion, Stonehenge ar fi atras oricum turiști, chiar dacă nu s-ar fi aflat pe lista UNESCO și că turismul de masă este pur și simplu un fenomen al secolului 21. Oamenii recunosc însă, că în țările în curs de dezvoltare, aceasta nu s-ar fi putut întâmpla fără ajutorul UNESCO.

Guvernele și operatorii de turism sunt conștienți de beneficiile prezenței pe lista UNESCO și o folosesc ca strategie de marketing. A apărut chiar un sub-grup de turiști, „baggers WHS“, care au drept scop vizitarea tuturor monumentelor și siturilor aflate sun protecția UNESCO.

„Țările emergente ne-au bombardat cu noi nominalizări, în special China și India, în plus față de țările europene, care au fost întotdeauna interesate“, a spus Rossler. „Impactul lor economic este extraordinar, chiar și în Europa.“

Rossler a mai spus că multe situri intră pe lista UNESCO înainte să fie pregătite în mod corespunzător. Listarea este finalizată nu de către UNESCO în sine, ci de către un Comitet al Patrimoniului Mondial cu membri din 21 de națiuni.

În Luang Prabang, prințul a avertizat că locuitorii, operatorii de turism și călugării budiști nu erau pregătiți să facă față afluxului brusc.

În timp ce toate pliantele îi îndemnă pe turiști să respecte obiceiurile locale, un comportamentul ofensator al unora dintre ei continuă. „Aceasta este o procesiune religioasă, nu Disneyland“, a spus prințul, în timpul unei manifestări locale.

În comparație cu alte locuri, la Luang Prabang s-a respectat tradiția și obiceiurile locului, iar templele au fost renovate cu material tradiționale.

„UNESCO ar trebui să fie puțin mai dur privind aplicarea reglementărilor. Unele dintre siturile aflate în pericol ar trebui să fie delistate. Asta ar fi un impuls pentru ca țările lor să se trezească și să ia măsuri“, a declarat Timothy din statul Arizona.

În Luang Prabang, reacțiile cetățenilor sunt diferite și complexe. Ei sunt mândri să fie recunoscuți pe plan internațional, mulțumiți de oferta locurilor de muncă și de banii aduși de turiști în comunitate. Pe de altă parte, sunt supărați din cauza restricțiilor impuse de UNESCO și nu împărtășesc, în general, nostalgia occidentală, preferând case noi în suburbiile moderne. Ei spun, în general, că au pierdut sentimentul de apartenență la comunitate.