The Guardian: Kremlinul își întoarce mașinăria represivă împotriva propriei tabere. Bloggeri și propagandiști pro-război, vizați de Moscova
Regimul de la Moscova a început o nouă fază a represiunii interne, îndreptându-și atenția nu doar împotriva vocilor critice, ci și împotriva celor care i-au fost până de curând aliați devotați. Potrivit unei analize The Guardian, mai mulți influenceri, comentatori și activiști pro-Kremlin au fost etichetați recent drept „agenți străini”, „teroriști” sau „extremiști” – etichete rezervate până acum opozanților regimului Putin.
Printre cei vizați se numără Serghei Markov, analist politic și susținător fervent al lui Vladimir Putin, și Roman Aliokhin, blogger militar pro-război. Amândoi au fost desemnați „agenți străini” – o etichetă cu rezonanță negativă din epoca sovietică, care îi obligă să se identifice ca atare în toate aparițiile publice și le limitează sever accesul la fonduri.
O altă figură proeminentă, Tatiana Montyan, avocată și comentatoare de origine ucraineană, a fost declarată „teroristă și extremistă”, o categorie juridică aplicată de obicei opozanților regimului, inclusiv colaboratorilor defunctului Alexei Navalnîi.
Analiștii consideră că aceste cazuri marchează o schimbare de paradigmă: Rusia nu mai epurează doar disidenții, ci și propriii susținători. „Mai întâi, au atacat vocile antirăzboi. Acum nu mai există niciuna, iar mașina represivă nu poate fi oprită”, a explicat politologul rus Ekaterina Schulmann pentru The Guardian.
Potrivit surselor citate, motivele imediate ale represiunii variază. Markov ar fi căzut în dizgrație din cauza relațiilor sale cu elitele azere, într-un moment de tensiuni între Moscova și Baku. Aliokhin a fost acuzat că ar fi folosit fondurile strânse pentru armata rusă în scopuri personale, după ce a afișat pe rețelele sociale o mașină sport și un ceas de lux. Montyan este, la rândul său, investigată pentru deturnarea de bani destinați frontului.
În spatele acestor episoade punctuale, observatorii văd însă un conflict intern pentru influență și resurse. Schulmann vorbește despre o ruptură între două tabere din interiorul sistemului: „loialiștii” – propagandiști veterani legați de Kremlin și de Ministerul Apărării și „militariștii”, o mișcare informală de bloggeri, voluntari și activiști ultranaționaliști care susțin războiul, dar au operat relativ independent de stat.
Acești „Z-bloggeri” – nume inspirat de simbolul invaziei ruse – au strâns fonduri, au cumpărat drone și echipamente pentru front, câștigând popularitate și sprijin din partea opiniei publice naționaliste.
Potrivit cercetătorului rus Ivan Philippov, conflictul este, în esență, „o luptă pentru resurse”. El a indicat că Vladimir Soloviov, influent propagandist TV și susținător al Kremlinului, ar fi condus eforturile de discreditare a bloggerilor pro-război, nemulțumit că aceștia au strâns mai mulți bani pentru armată decât propria sa fundație aprobată de stat.
În trecut, Moscova a luat deja măsuri pentru a controla mișcarea pro-război, inclusiv prin arestarea comentatorului ultranaționalist Igor Girkin în 2024.
„Autocrațiile se tem de orice formă de mobilizare civică. Chiar și una pro-război este percepută ca o amenințare”, a mai spus Schulmann.
Pentru opoziția anti-Putin, această represiune a generat un amestec de ironie și amărăciune. „Cei care nu au protestat când liberalii erau închiși descoperă acum că oricine poate fi arestat fără motiv”, a remarcat Philippov, comparând situația cu epurările staliniste.
Markov a reacționat spunând că este „o neînțelegere”, iar Aliokhin a acuzat autoritățile că „încalcă constituția rusă” și drepturile civile.
Schulmann avertizează că urmează noi arestări: „După ce dizidenții antirăzboi au fost închiși sau exilați, sistemul are nevoie de noi dușmani. Aparatul represiv trebuie să se hrănească singur.”

