The Guardian: „Hoia-Baciu, cea mai bântuită pădure din lume”: Copaci contorsionați, OZN-uri și povești înfricoșătoare în Transilvania

Pădurea Hoia-Baciu din România este un loc în care imaginația umană poate să o ia razna. Un tur ghidat pe timp de noapte este modalitatea perfectă de a descoperi farmecul ei nepământesc, scrie publicația britanică The Guardian, care a realizat un reportaj despre celebra pădure de lângă Cluj-Napoca.

Reportajul The Guardian:

„Bine ați venit în Triunghiul Bermudelor din Transilvania”, spune ghidul Marius Lazin, respirând aburi în aerul rece al serii. „Atât de mulți oameni au dispărut aici, unii spun că este un portal către o altă dimensiune”.

Marius mă conduce într-o plimbare de noapte prin ceea ce este adesea descris drept cea mai bântuită pădure din lume: Hoia-Baciu, aproximativ un kilometru pătrat de pădure veche aflată la marginea orașului Cluj-Napoca. Vine aici de trei ori pe săptămână de 12 ani, dar chiar și el pare puțin neliniștit în timp ce își mișcă lanterna, ca un reflector, peste pereții încâlciți de ulmi și fagi ce ne înconjoară din toate părțile, atât de deși încât par limita lumii cunoscute.

Marius îndreaptă lanterna către câteva perechi de fagi zvelți, tulburător de simetrici, ale căror crengi se împletesc formând arcade – portaluri sau porți stelare, ai putea specula dacă ai o imaginație deosebit de aprinsă. „Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit. Dar nu-ți face griji”, adaugă el, zâmbind. „Tururile noastre au o rată de întoarcere de 100%”.

Relatările despre întâmplări ciudate în zonă datează de secole – pădurea poartă numele unui cioban care, se spune, a dispărut aici cu 200 de oi. Dar Hoia-Baciu a atras atenția lumii în 1968, când un tehnician militar, Emil Barnea, a fotografiat ceea ce a descris ca un OZN plutind deasupra unei poieni circulare în centrul pădurii. În deceniile care au urmat, pădurea a atras yoghini, șamani, ufologi și cercetători ai paranormalului din întreaga lume, dornici să experimenteze energiile stranii despre care se spune că răsună printre copaci.

Deși este unul dintre principalele locuri de „pelerinaj” pentru pasionații de paranormal, pădurea este în pericol. Suburbiile vestice ale Clujului – un centru tehnologic modern cu peste 400.000 de locuitori, numit Silicon Valley-ul Europei de Est – se extind, iar dezvoltatorii insistă să defrișeze zona pentru a construi blocuri. Cu excepția câtorva hectare cu stejari mediteraneeni rari, pădurea nu este protejată oficial. Marius speră că proiectul pe care l-a cofondat – Hoia-Baciu Project – va ajuta la schimbarea acestui lucru, încurajând autoritățile să recunoască valoarea turistică a pădurii. Compania oferă tururi de zi și noapte, sesiuni de yoga, prelegeri despre paranormal, vânători de comori, jocuri de tip escape-room și, pentru cei foarte curajoși, chiar campare peste noapte.

În timp ce crengi și frunze se zdrobesc sub bocancii noștri, Marius povestește legendele și presupusele întâmplări paranormale. Una dintre cele mai cunoscute istorii vorbește despre o fetiță de cinci ani care ar fi dispărut în timpul unui picnic, pentru a reapărea cinci ani mai târziu fără să își amintească nimic, fără să fi îmbătrânit și fără urmă de murdărie pe haine.

„Unele persoane susțin că aud șoapte fără corp printre copaci sau simt mâini care îi apucă ori împing”, spune Marius.

Cele mai frecvente relatări vorbesc despre telefoane și camere care se închid inexplicabil în pădure, iar reacțiile emoționale variază de la teamă intensă la euforie. Unele persoane văd erupții ciudate pe piele, aud șoapte, sau simt mâini invizibile care îi ating, deși sunt convinși că sunt singuri.

Marius scoate un iPad și îmi arată imaginile cu OZN-ul care au făcut faimoasă pădurea. Neclare și alb-negru, par să surprindă un obiect în formă de disc plutind deasupra copacilor. El îmi arată și alte fotografii similare, cu discuri, sfere luminoase sau apariții fantomatice. Deși astfel de poze sunt deseori respinse ca dovezi, Barnea nu a avut de câștigat de pe urma publicării lor – dimpotrivă, și-a pierdut locul de muncă în armată, regimul comunist nefiind tolerant cu astfel de subiecte. „Mulți dintre cercetătorii vechi au ajuns în spitale de psihiatrie”, spune Marius. „I-a pus regimul comunist acolo? Sau chiar li s-a întâmplat ceva în pădure?”.

Deși multe povești sunt greu de verificat, ceea ce văd cu ochii mei este neobișnuit: trunchiuri de copaci contorsionați în forme fantastice. Unii se umflă la bază, cu coroane pierdute în întuneric, semănând cu cârlige uriașe atârnate din cer. Alții se lasă ca niște lumânări topite sau se răsucesc în spirale. Explicațiile au variat – vânturi extreme, radiații în sol – dar niciuna nu a fost dovedită.

Tururile includ și o „investigație” personală. Pe măsură ce ne apropiem de poiana unde Barnea a fotografiat OZN-ul, Marius îmi dă un detector electromagnetic. „Intrăm în zona cea mai activă”, spune el. „Să vedem ce găsești”.

Trecem dintr-odată din pădure într-un cerc perfect. Singura vegetație este iarba scurtă, necosită, semn că această poiană a apărut natural.

Plimb detectorul, iar acul sare brusc – însă telefonul vibrează și îmi dau seama că era doar un mesaj primit. Deși nu am văzut nimic cu adevărat supranatural, copacii contorsionați și poiana inexplicabilă mă lasă uimit. Poate pădurea este o pânză pe care oamenii proiectează propriile frici și dorințe.

Transilvania este oricum un loc care aprinde imaginația, unde granița dintre realitate și folclor este neclară. În zonele rurale din România încă există credința în strigoi – creaturi care se ridică din morminte pentru a bântui comunitățile.

Castelul Bran, asociat cu Dracula al lui Bram Stoker, deși nu are legătură reală cu romanul, atrage vizitatori din întreaga lume, mai ales de Halloween, când organizează petreceri costumate.

Dar chiar și Transilvania, încărcată de mituri, pare solidă și previzibilă în comparație cu aceste păduri ciudate, care par a fi, din motive radioactive, atmosferice sau pur folclorice, un centru de putere pentru imaginația umană. „În Hoia-Baciu”, spune Marius, „linia dintre realitate și imaginație este foarte subțire”.