Sudanul, în „cea mai mare criză umanitară din lume”, după doi ani de război civil

Organizațiile neguvernamentale și ONU afirmă că Sudanul se află „în cea mai gravă situație din istorie”, cu deplasări masive de populație, foamete și atacuri asupra taberelor de refugiați, notează The Guardian.

Sudanul se confruntă cu cea mai mare criză umanitară la nivel global, iar civilii continuă să plătească prețul inacțiunii comunității internaționale, au declarat ONG-urile și ONU, în timp ce războiul civil din această țară intră în al treilea an.

Marți, Marea Britanie găzduiește la Londra miniștri din 20 de țări, într-o încercare de a relansa negocierile de pace blocate. Totuși, eforturile diplomatice au fost adesea eclipsate de alte crize, inclusiv războaiele din Ucraina și Gaza.

La doi ani de la izbucnirea luptelor dintre armata sudaneză și forțele paramilitare Rapid Support Forces (RSF) în Khartoum, sute de persoane sunt considerate moarte în urma atacurilor RSF asupra taberelor de refugiați din vestul regiunii Darfur — cel mai recent exemplu al atrocităților dintr-un război marcat de brutalitate și impact umanitar pe scară largă.

Consecințele pentru cei 51 de milioane de locuitori ai Sudanului sunt devastatoare. Se estimează că zeci de mii de oameni au murit, sute de mii se confruntă cu foamete, iar aproape 13 milioane de persoane au fost strămutate, dintre care 4 milioane au fugit în țările vecine.

„Sudanul este acum într-o stare mai gravă ca niciodată”, a declarat Elise Nalbandian, manager regional la Oxfam. „Cea mai mare criză umanitară, cea mai mare criză de strămutare, cea mai mare criză de foamete… doboară toate recordurile”.

Daniel O’Malley, șeful delegației Comitetului Internațional al Crucii Roșii în Sudan, a afirmat că în conflict au avut loc „încălcări la scară masivă” ale dreptului umanitar internațional. „Întreaga populație civilă, indiferent unde s-ar afla în țară, este practic prinsă la mijloc între una, două sau mai multe părți combatante. Iar oamenii suportă toate consecințele. Numerele sunt pur și simplu de neimaginat”.

Luna trecută, armata sudaneză a recucerit simbolicul palat prezidențial din Khartoum și a recăpătat controlul asupra celei mai mari părți a capitalei. Însă, în mare parte din țară, conflictul continuă. Potrivit surselor citate de ONU, peste 400 de persoane au fost ucise recent în atacuri ale RSF în Darfur, acolo unde gruparea încearcă să cucerească El Fasher, ultima capitală de stat din regiune care nu se află sub controlul său.

De la sfârșitul săptămânii trecute, RSF a lansat atacuri terestre și aeriene asupra orașului El Fasher și asupra taberelor de persoane strămutate Zamzam și Abu Shouk, din apropiere. Un purtător de cuvânt al ONU a declarat pentru AFP că biroul pentru drepturile omului al ONU a confirmat 148 de morți și a primit informații „din surse credibile” că numărul total al victimelor a depășit 400.

Reuters a relatat că, potrivit datelor Organizației Internaționale pentru Migrație a ONU, până la 400.000 de persoane au fost strămutate doar din tabăra Zamzam, începând cu weekendul trecut.

Într-o declarație, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Türk, a afirmat că „atacurile la scară largă evidențiază clar costul inacțiunii comunității internaționale, în ciuda avertismentelor mele repetate privind riscurile crescute pentru civilii din zonă”.

El a adăugat: „Aceste atacuri au agravat o criză umanitară și de protecție deja extrem de gravă, într-un oraș care a îndurat un asediu devastator al RSF încă din mai anul trecut.”

El Fasher este una dintre numeroasele zone din Darfur unde a fost declarată foamete, afectând aproximativ 637.000 de oameni. Aproape jumătate din populația Sudanului — 24,6 milioane de persoane — nu are suficientă hrană.

Leni Kinzli, șefa de comunicare a Programului Alimentar Mondial pentru Sudan, a subliniat că alte conflicte, lipsa accesului jurnaliștilor și izolarea internațională a Sudanului, moștenită din perioada regimului dictatorului Omar al-Bashir, au făcut ca situația să nu primească atenția necesară.

„Nu vedem același nivel de atenție internațională pentru Sudan ca în cazul altor crize”, a spus ea. „Nu ar trebui să existe o competiție între crize. Dar, din păcate, cu tot ce se întâmplă în lume — alte conflicte, alte crize umanitare și alte evenimente de actualitate — Sudanul este… nici măcar uitat, ci pur și simplu ignorat”.

Originea războiului poate fi urmărită până la sfârșitul anului 2018, când au izbucnit proteste populare împotriva dictatorului sudanez Bashir. Liderul armatei, generalul Abdel Fattah al-Burhan, s-a aliat cu șeful RSF, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut ca Hemedti, fost comandant de miliție, pentru a-l înlătura pe Bashir printr-o lovitură de stat în aprilie 2019.

Cei doi au colaborat din nou în 2021 pentru a înlătura un guvern civil care trebuia să asigure tranziția Sudanului către democrație. Însă Hemedti a tânjit de mult timp după puterea supremă, iar tensiunile dintre cei doi au degenerat într-un război total mai puțin de doi ani mai târziu.

RSF, o forță paramilitară apărută din milițiile arabe Janjaweed — acuzate de genocid în Darfur la mijlocul anilor 2000 — a înregistrat câștiguri rapide în primele săptămâni și luni, pe măsură ce luptele s-au extins dincolo de Khartoum.

În Darfur, mii de oameni au murit în primul an de război, în atacuri bine documentate ale RSF și ale milițiilor aliate împotriva populației non-arabe Masalit și a altor grupuri etnice. Refugiații Masalit care au fugit în vest, spre Ciad, au povestit despre femei și fete violate în grup, iar băieți împușcați pe stradă. Luptători din miliții au declarat că vor forța femeile să nască „bebeluși arabi”, potrivit unui raport ONU publicat în noiembrie 2024.

Atât RSF, cât și armata sudaneză au fost acuzate de comiterea unor crime de război pe parcursul conflictului.

În ianuarie anul acesta, SUA a declarat oficial că RSF a comis genocid, marcând pentru a doua oară în mai puțin de 30 de ani când un genocid are loc în Sudan.

Emiratele Arabe Unite au fost acuzate că alimentează conflictul, furnizând arme RSF-ului. Pașapoarte din Emirate găsite anul trecut pe câmpul de luptă sugerează o posibilă implicare militară secretă. Emiratele Arabe Unite au negat orice implicare în acest război.