Schepsisul unei „metamorfoze”. Cum se pregătește Marine Le Pen de preluarea puterii

Rebranding-ul prin care a trecut partidul lui Marine Le Pen duce spre o singură concluzie: este pregătit să preia puterea, scrie The Economist.

Este un ritual anual în Franța ca liderii politici să țină un discurs de Anul Nou. Marine Le Pen, liderul partidului radical de dreapta Adunarea Națională (fostul Front Național) a făcut acest lucru din camera din spate a unei clădiri banale din Nanterre, la periferia monotonă a Parisului.

În acele zile, partidul pe care ea l-a preluat în 2011 de la tatăl său, Jean-Marie, era mai mult despre proteste cu buget redus și provocări marginale decât despre preluarea puterii.

În luna ianuarie a acestui an, sarcina i-a revenit lui Jordan Bardella, protejatul ei șmecher de 28 de ani și acum președinte al AN, să țină cuvântarea, pe care a urmărit-o din primul rând.

Într-un costum închis la culoare și cu cravată, el a vorbit dintr-un mare salon de pe elegantul Avenue Hoche din Paris, la un pas de Champs-Elysées. Simbolismul a fost puternic. Trecerea de la periferia capitalei la inima Parisului de elită încapsulează o strategie politică: AN se pregătește pentru putere.

Talente tehnocratice

Marine Le Pen nu este străină de alegerile naționale. De când a preluat conducerea a ceea ce era pe atunci o formațiune de extremă-dreapta cofondată în 1972 de un fost membru al Waffen SS și nostalgic al Algeriei conduse de Franța, ea a transformat-o într-un partid naționalist-populist. După ce a candidat la trei alegeri prezidențiale, ea a ajuns în turul doi de scrutin. De fiecare dată, a pierdut în fața actualului președinte în exercițiu, Emmanuel Macron. Dar scorul ei final a crescut: de la 34% în 2017 la 41% în 2022. În 2027, lui Macron îi va fi interzis să candideze pentru un al treilea mandat consecutiv. Primele sondaje sugerează acum – chiar dacă prematur – că de data aceasta ea ar putea obține o victorie.

AN schimbă viteza. În întâlniri liniștite din spatele ușilor închise, oficialii partidului și deputații aleși strâng informații despre orice, de la riscul de piață la politica energetică.

Consilierii, spune unul dintre ei, lucrează la o mână de proiecte de lege care ar fi gata să ajungă în parlament și la un program pentru primele 100 de zile. Un proiect de politică economică de 60 de pagini i-a fost înmânat lui Le Pen în această lună, scris de Jean-Philippe Tanguy, un tânăr deputat AN și absolvent al unei școli de afaceri.

În fiecare lună, un grup secret de funcționari publici – simpatizanți de nivel înalt -, mulți dintre ei pensionați, dar și tineri, se întâlnesc cu Marine Le Pen pentru a-i oferi sfaturi.

O astfel de activitate este în parte despre căutarea de talente tehnocratice într-un partid care duce de multă vreme de așa ceva. AN tocmai și-a recrutat primul fost oficial european de top: Fabrice Leggeri, fostul șef al Frontex, organismul UE de control al frontierelor. Absolvent al școlii de elită Ecole Nationale d’Administration, acesta s-a alăturat campaniei pentru alegerile pentru Parlamentul European din iunie, pe care Bardella o va lansa pe 3 martie.

Ofensivă de farmec

AN poartă, de asemenea, o ofensivă de farmec asupra establishment-ului de la Paris. Acesta nu este atât de mult un efort de a căuta sprijin, puțin probabil să apară într-un oraș care a votat în proporție covârșitoare pentru Macron. Mai degrabă, este o încercare de a neutraliza opinia influentă. AN ar înregistra un succes semnificativ de etapă dacă, în cercurile strânse ale elitei capitalei, ar putea convinge chiar și câteva figuri proeminente să nu mai răspândească teamă privind consecințele unei victorii a partidului.

Deja unele uși se deschid. Bardella a fost invitat în noiembrie să dezbată cu studenții din campusul HEC, o școală de afaceri de top din regiunea pariziană. Consilierii încearcă, deși cu dificultate, să organizeze întâlniri pentru el și șeful său cu lideri de afaceri din CAC 40. La sfârșitul anului trecut, Marine Le Pen a luat masa în public cu un fost șef al EDF, compania de electricitate de stat, la un restaurant de lux din Paris.

Pentru un partid care se prezintă ca fiind campionul poporului împotriva clasei conducătoare de la Paris, astfel de eforturi sunt inevitabil dificile. În 2022, Le Pen a răbufnit împotriva „globalistului” Macron, care „înrobește omenirea în logica economiei și a contabilității”. Cu toate acestea, AN susține că pentru a câștiga cea mai înaltă funcție trebuie, de asemenea, să combine baza sa puternică de sprijin în rândul celor mai puțin educați cu o parte din cei mai educați și mai înstăriți. În 2022, doar 26% dintre cei cu diplomă universitară au votat pentru Marine Le Pen în al doilea tur.

Cuvântul de ordine de astăzi este reasigurarea. În ceea ce privește politica, Le Pen a renunțat la apelurile pentru „Frexit”, ieșirea din UE, care îi îngrijora pe alegători, păstrându-și în același timp principalele revendicări naționaliste, inclusiv sfârșitul dreptului la cetățenie pentru cei născuți din părinți străini pe teritoriul francez.

Stil

La nivel de stil, AN de astăzi a fost epurat de elementele sale cele mai hulpave și de retorica antisemită. Cei 87 de colegi deputați ai lui Le Pen stau, îmbrăcați în costum, în parlament; doi prezidează periodic lucrările. După ce a schimbat numele partidului, și-a alungat propriul tată și s-a debarasat de conservatorismul valorilor familiale, Marine Le Pen a instalat o nouă generație de loialiști.

Cel mai mare grup de vârstă în rândul deputaților AN este acum cel al persoanelor cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani. Pentru prima dată în ultimii 40 de ani, un sondaj din decembrie a arătat că mai mulți francezi (45%) nu consideră că partidul este un „pericol pentru democrație” decât cei care consideră că este (41%).

Cu toate acestea,rămâne de văzut în ce măsură AN s-a debarasat cu adevărat de instinctele sale din trecut și a dobândit abilități de a guverna. Cu siguranță, Marine Le Pen nu este încă o invitată în cluburile și la dezbaterile frecventate de elita pariziană.

Indivizi toxici încă se mișcă în orbita ei. Ea este o admiratoare a omului forte din Ungaria, Viktor Orban, iar partidul ei are loc în Parlamentul European alături de partidul german de extremă-dreapta AfD. O bancă rusă legată de Kremlin a finanțat unele dintre campaniile sale electorale anterioare. Chiar și astăzi, AN se opune aderării Ucrainei la NATO sau UE.

Dificultatea pentru politicienii centriști este că normalizarea AN a mers suficient de departe pentru a dezamorsa unele dintre tacticile lor tradiționale împotriva lui Le Pen. A lua o poziție morală superioară sau a face campanie alarmistă nu mai este acceptată de o mare parte a electoratului. Alegătorii mai tineri, care abia își amintesc de mandatul tatălui ei, îl văd pe Bardella ca pe un alt tip de politician; un clip de pe contul său TikTok are un număr masiv de 8,5 milioane de vizualizări. În Italia, relativa moderație a premierului Giorgia Meloni, al cărei partid își are rădăcinile în neofascismul postbelic, slăbește, de asemenea, argumentele de panică. „Frica în opinia publică este supraestimată”, spune Dominique Reynié, director al Fondapol, un think-tank. „Oamenii cred că Le Pen este cineva ca ei”.

Înainte de alegerile europarlamentare din iunie și pentru a-și reporni guvernul, Macron a instalat un contrapondere la Bardella în funcția de prim-ministru: Gabriel Attal, în vârstă de 34 de ani. Cu șase ani diferență între ei, fiecare cu un echilibru neobișnuit în dezbateri, cei doi s-au mai confruntat în studiourile de televiziune. Deja, Attal se dovedește a fi mult mai popular decât șeful său, cu o rată de aprobare de 53%, cu 17 puncte mai mare decât cea a lui Macron. Dar sosirea sa nu a creat încă nicio breșă în avansul zdrobitor de zece puncte de care se bucură AN față de gruparea Renaissance a lui Macron în sondajele europarlamentarelor.

Cel mai ciudat este că încercarea lui Macron de a modela electoratul spre dreapta în ceea ce privește imigrația a sfârșit prin a ajuta AN. Într-o ambuscadă tactică, AN a susținut în mod neașteptat recentul său proiect de lege privind imigrația, stânjenind guvernul și permițându-i lui Marine Le Pen să revendice o „victorie ideologică”.

Găsirea unei modalități de a rezista naționalist-populismului reprezintă o provocare pentru centriștii din întreaga Europă. Argumentul rațional este un instrument fragil împotriva certitudinilor simpliste ale acestuia.

În 2017, în timpul unei dezbateri prezidențiale, Macron a demascat-o în mod faimos pe dna Le Pen ca fiind incapabilă să guverneze, atunci când a confundat două mari firme franceze și nu a reușit să explice politica sa monetară insondabilă.

Însă cu cât partidul ei își face mai mult temele, cu atât acest argument va fi mai greu de readus în ring. „Adversarii noștri subestimează AN”, spune Tanguy, din cadrul partidului. „Ei nu-și dau seama că suntem pregătiți”.