Radu Leca: Când tinerii simt că nu sunt ascultați, caută să se facă remarcați chiar și prin acțiuni negative

Psihologul Radu Leca a explicat la TVR INFO că rebeliunea adolescentină capătă forme noi, care pot afecta comunitățile și îi pot alarma pe părinți.

”Dorința adolescenților rebeli de a provoca evenimente negative la nivel de comunitate este un nou trend, adesea neînțeles de către cei din jur, în special de către generațiile mai în vârstă”, a declarat Leca.

El subliniază că adolescența a fost mereu o etapă a căutării identității și a confruntării cu limitele impuse de societate, fie în mediul online, fie offline. În acest context, „rebeliunea devine un instrument de afirmație, de manifestare a puterii personale, dar și de feedback față de normele sociale”.

Psihologul atrage atenția asupra riscului ca tinerii să creadă că pot provoca rău fără consecințe: „Atunci când adolescentul are impresia că poate face rău, fără să fie pedepsit, apar evenimente ca acesta îngrozitor, în care mii de părinți s-au îngrijorat pentru siguranța copiilor lor (n.r. cu referire la adolescentul care a trimis amenințări online la zeci de școli).”

Potrivit lui Radu Leca, la baza acestor comportamente stă un „sentiment de alienare, comun în rândul tinerilor”. Ei caută apartenență și recunoaștere, iar în lipsa atenției din partea societății, „astfel de tineri caută modalități de a se face remarcați, chiar și prin acțiuni negative”.

Supraîncărcarea emoțională și informațională, expunerea la un excesiv de stimuli, mesaje sau idei cauzează confuzie, anxietate sau oboseală mentală.

Toate acestea provin din diverse surse, precum rețelele sociale, e-mailurile, anunțurile publicitare sau chiar interacțiunile interumane cotidiene.

Astfel apare un paradox, explică psohologul: în loc să se integreze și să contribuie constructiv la comunitate, adolescenții rebeli, ce posedă și inteligență peste medie, aleg în diverse cazuri, calea distrugerii. Alegerea însă, nu este rezultatul unei rațiuni strategice, ci mai degrabă un impuls, o reacție emoțională la frustrare.

Leca avertizează că presiunea colegilor, așteptările societății și modelele promovate în mass-media îi pot determina pe unii adolescenți să aleagă „calea distrugerii” în locul unor forme constructive de exprimare: „În interiorul bagajului emoțional al adolescenților rebeli se găsește chiar și frica de eșec, de uitare, de invizibilitate.”

El consideră că mediul familial joacă un rol decisiv: „Adolescenții care provin din familii în care comunicarea este limitată sau în care există un climat de frică sau dezinteres sunt mai predispuși să manifeste comportamente negative. Familiile devin, pe neștiute, complici direcți la povestea rebeliunii tinerilor lor.”

În final, psihologul face apel la empatie și dialog: „Este imperios necesar să recunoaștem că adolescentul rebel nu este, în mod necesar, un individ rău sau corupt. De cele mai multe ori, el este doar un tânăr care își caută locul în lume, dar care nu reușește să găsească căile constructive de exprimare a frustrărilor sale.”

„Dorința adolescenților de a provoca evenimente negative nu trebuie privită cu reproș, ci cu o înțelegere profundă a nevoilor lor emoționale și sociale. Numai prin empatie, educație și sprijin putem contribui la crearea unor generații mai împlinite și mai responsabile”, a concluzionat Radu Leca.