Putin și logica războiului etern. De ce i-ar fi greu liderului rus să pună capăt conflictului din Ucraina

Sub cuvintele liderului de la Kremlin se ascund realități sumbre privind direcția Rusiei moderne, scrie într-o analiză CEPA Ksenia Kirillova, expertă în mentalități.

Redăm analiza.

Vladimir Putin spune că este gata să pună capăt războiului pe care l-a început, dar condițiile sale sunt inacceptabile, atât pentru Ucraina, cât și pentru naționaliștii ruși radicali. Analiștii independenți avertizează că „formula sa pentru pace” ar putea duce de fapt doar la o escaladare.

Declarația lui Putin a fost făcută la 14 iunie, în ajunul summitului pentru pace al Ucrainei din Elveția. Pentru a începe negocierile de pace, a spus el, Ucraina trebuie să își retragă forțele din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporijjia și Herson. În cuvintele sale, Kievul trebuie să se abțină de la planurile de aderare la NATO și să accepte un „statut neutru, nealiniat, fără arme nucleare”, precum și să garanteze drepturile vorbitorilor de limbă rusă. Acesta trebuie să se „demilitarizeze” și să „accepte noile realități teritoriale”, a adăugat el. Occidentul, conform planului, trebuie să ridice toate sancțiunile impuse Rusiei.

Presa independentă a observat că Putin a menționat în mod repetat reluarea negocierilor de pace în ultimele săptămâni și a subliniat că Rusia este deschisă la discuții. Acest lucru poate reflecta atât alocarea tardivă de către Occident a unui ajutor de aproximativ 166 de miliarde de dolari Ucrainei, pus la dispoziție de SUA, Uniunea Europeană și G7. De asemenea, ar putea avea legătură și cu oboseala indusă de război în Rusia, unde sondajele arată că doar unul din cinci ruși poate fi considerat radical pro-război. 

Dar, ca întotdeauna cu Putin, este înțelept să detașăm declarațiile sale publice de realitate. Stabilind precondiții inacceptabile, președintele rus indică de fapt că va continua războiul și va refuza orice concesii. Politologul și publicistul Vladimir Pastuhov sugerează că acest lucru poate duce, de fapt, la o intensificare a confruntării dintre Kremlin și Occident, de exemplu, printr-o creștere accentuată a sabotajelor și a atacurilor hackerilor în Europa.

Răspunsul naționaliștilor radicali apropiați de Kremlin la discuțiile de pace ale lui Putin sugerează că aceștia nu cred că negocierile sunt aproape. Potrivit lui Konstantin Malofeiev, „oligarh ortodox” și fondator al canalului de televiziune Țargrad, cuvintele președintelui au fost „un pas complet corect”. Acesta și-a exprimat deschis speranța că Occidentul va respinge condițiile lui Putin (așa cum a și făcut), permițând astfel continuarea războiului. Asociații lui Malofeiev au împărtășit această opinie.

Dar unii ultra-radicali, aliați ai fostului ofițer FSB încarcerat Igor Girkin (Strelkov), au avut o reacție negativă. Ei cred că cererile lui Putin ar servi de fapt interesele SUA și ale Chinei. Potrivit aliatului lui Strelkov, Maksim Kalașnikov, în cazul în care termenii lui Putin ar fi acceptați, „statalitatea anti-rusească a Ucrainei va fi păstrată pe 80% din teritoriul său”.

În plus, după cum a remarcat Kalașnikov, „blocul NATO a fost completat cu suedezi și finlandezi”, iar economia rusă va începe inevitabil să slăbească după reducerea comenzilor militare, ceea ce ar face Moscova și mai dependentă de Beijing. În același timp, Kalașnikov a recunoscut că nivelul de trai în teritoriile libere ale Ucrainei va fi mai ridicat decât în regiunile ocupate de Rusia (un ecou modern al diferențelor flagrante de prosperitate dintre Germania de Vest și Germania de Est ocupată de Rusia).

Acești extremiști susțin că războiul nu se poate încheia decât prin distrugerea Ucrainei ca stat independent. Aceasta înseamnă că ei resping complet propunerile „pașnice” ale lui Putin. Acest lucru ridică o întrebare: chiar dacă și-ar dori asta, ar fi Putin capabil să pună capăt războiului?

Liderul opoziției ruse, Mikhail Hodorkovski, a declarat în repetate rânduri că Putin nu poate fi de acord cu pacea din cauza dependenței sale de așa-numiții patrioți. Din acest motiv, influența acestora este de fapt în creștere.

Să luăm ca exemplu răspândirea cluburilor „academice”. Acestea sunt asociații studențești naționaliste conservatoare care au crescut rapid în universitățile din întreaga țară. Proiectul este sponsorizat de Malofeiev și încurajează „conversațiile filosofice”. Pe lângă prelegerile care glorifică războiul, studenții învață să piloteze drone, să țeasă plase de camuflaj, să confecționeze lumânări de tranșee și se implică în denunțarea oponenților războiului, de la artiști populari la proprii lor profesori.

Potrivit analistei Vera Alperovici de la centrul de cercetare Sova, dezvoltarea unor astfel de proiecte promovează creșterea nivelului de violență, deoarece se bazează pe ideologia xenofobă de extremă dreaptă. „Această ideologie, în principiu, este structurată în așa fel încât susținătorii săi persecută întotdeauna o parte a societății”, a scris activista pentru drepturile omului.

Nu este prima dată când Kremlinul creează organizații de tineret pentru a persecuta opoziția și minoritățile. Anterior, această funcție a fost atribuită mișcării pro-Kremlin Nași, creată în 2005. Cu toate acestea, în timp, mișcarea nu a reușit să răspundă speranțelor puse în ea, devenind în schimb o trambulină pentru tinerii carieriști. 

Următoarea încercare de a pune tinerii împotriva disidenților a fost crearea de organizații ale adepților „noilor ideologi”, de exemplu, comunistul Serghei Kurginian. Mișcarea „Esența Timpului” care s-a dezvoltat în jurul ideilor sale era de stânga, dar îndeplinea aceleași funcții de combatere a opoziției. 

Adepții lui Kurginian au organizat mitinguri împotriva Revoluției Portocalii din Ucraina în 2012 și, împreună cu conservatorii, au susținut războiul din Donbas. Majoritatea participanților la „Esența Timpului” credeau că sunt membri ai unei organizații patriotice de opoziție, în timp ce în realitate erau complet controlați de Kremlin.

Având în vedere istoria sumbră a regimului Putin și abordarea sa din ce în ce mai represivă, există o mare probabilitate ca administrația prezidențială să preia din nou controlul principalelor asociații naționaliste.

Acestea vor fi instrumentele unui sistem dedicat perpetuării puterii unui singur om. Se pare că Putin însuși crede mai mult în ideologia radicală și în ceea ce el presupune a fi „misiunea istorică” derivată din aceasta. 

Putin este incapabil să ofere altceva decât ultimatumuri, pentru că nu poate și nu vrea să găsească o cale de întoarcere de la decizia pe care a luat-o la 24 februarie 2022. Kremlinul și naționaliștii radicali sunt din ce în ce mai apropiați.