Remarcile lui Trump reprezintă o abatere ieșită din comun de la normele democratice din Statele Unite – rareori, sau chiar niciodată, candidatul la președinție al unui partid major nu și-a declarat în mod direct obiectivul de a face alegerile inutile, o caracteristică notorie a autocrației, notează The Atlantic.
Potrivit publicației americane, există cel puțin două moduri prin care poate fi interpretată această declarație. În primul rând, Trump ar putea insinua că nu vor mai exista alegeri în viitor dacă el ajunge la putere. El s-ar putea imagina un Xi Jinping american, dictatorul chinez pe care îl laudă în mod obișnuit, un lider care s-a declarat „președinte pe viață”.
Cu toate acestea, așa cum face adesea, Trump a lăsat suficient loc în ceea ce a spus pentru o negare plauzibilă.
O a doua interpretare, puțin mai caritabilă, a remarcilor sale, este aceea că Trump vrea să spună că președinția sa va înrădăcina atât de multe politici pro-creștine în guvernul Statelor Unite, încât nicio alegere viitoare nu ar putea anula în mod realist transformarea țării.
Ambele interpretări conduc la aceeași concluzie: Trump își telegrafiază intențiile autoritare la vedere, sperând să rupă legătura dintre alegători și politica guvernului.
Remarcile lui Trump sunt doar cele mai recente din lunga sa istorie de exprimare a ideilor autoritare și de admirație pentru oamenii puternici din regimuri nedemocratice – inclusiv Vladimir Putin din Rusia, Rodrigo Duterte din Filipine și Kim Jong Un din Coreea de Nord.
De la lansarea primei sale campanii prezidențiale în 2015, când a descris un întreg grup de imigranți drept violatori, Trump a preluat aproape toate paginile din manualul autoritarismului. Minte constant. Numește presa „dușmanul poporului”, o expresie atât de incendiară încât succesorul lui Iosif Stalin a eliminat-o din propaganda sovietică. Trump a mers chiar atât de departe încât a catalogat drept „falsă” orice raportare critică.
În primul său mandat, Trump a promovat nepotism și clientelism de tip despot, angajându-și fiica și ginerele necalificați pentru a supraveghea dosare cruciale în guvern, în timp ce organizatoarei de nunți a fiului său i-a dat un post de vârf în domeniul imobiliar federal. A abuzat de puterea sa pentru a oferi grațieri ca o încurajare sau o recompensă martorilor care ar putea depune mărturie împotriva sa, inclusiv lui Paul Manafort, Roger Stone, Michael Flynn, Steve Bannon și chiar fostului soț al uneia dintre cele mai înfocate majorete ale lui Trump de la Fox News, Jeanine Pirro. Și, la fel ca toți liderii autoritari, s-a văzut pe sine ca la singura întruchipare a statului – motiv pentru care s-a referit la cadrele militare ca fiind „generalii mei”. Și-a folosit funcția pentru a se îmbogăți personal și a încercat să orchestreze un flagrant quid pro quo, încercând să dea la schimb rachete pentru mizerii politice despre fostul său adversar.
Totuși, în ultimele zile ale președinției sale, instinctele autoritare ale lui Trump au fost cel mai clar demascate. Continuându-și lunga istorie de incitare la violență politică, Trump a inspirat o mulțime de oameni să atace Capitoliul, în speranța de a anula alegerile pe care le pierduse. Cu o schemă de falsificare a alegătorilor, cu un apel telefonic prin care a făcut presiuni asupra principalului oficial electoral din Georgia pentru a „găsi” voturi suplimentare și cu refuzul său continuu de a accepta rezultatele alegerilor, fostul președinte a arătat în mod evident că îi pasă de puterea neîngrădită și de interesul personal, nu de democrație și de interesul național.
De când a fost înlăturat de la președinție de către alegători, Trump a promis că va fi un dictator „în prima zi”, susținând o serie de propuneri politice oficiale care ar putea duce acest lucru mai aproape de realitate. El a lansat ideea executării unui general de top al Americii (Mark Milley, șeful Statului Major interarme, n.r). A propus executarea hoților din magazine fără proces, o încălcare a dreptului la un proces echitabil întâlnită doar în cele mai brutale regimuri autoritare. Iar acum Trump spune că votul va deveni depășit dacă el va câștiga. În câte moduri ne mai poate spune că este o amenințare existențială la adresa democrației americane? – se întreabă The Atlantic.
Poate că ar fi mai liniștitor dacă mașinăriile antidemocratice ale lui Trump ar fi ascunse, nevăzute, subtile. Atunci am putea pune popularitatea sa politică actuală pe seama unui produs secundar nefericit al ignoranței alegătorilor și al dorințelor lor. În schimb, pentru că își exprimă intențiile autoritare într-un limbaj direct în fața camerelor de televiziune, este imposibil să nu concluzionăm că cel puțin o parte a bazei sale este formată din ceea ce politologii numesc „alegători autoritari” – cetățeni cărora le pasă să obțină ceea ce vor, chiar dacă acest lucru înseamnă distrugerea democrației în acest proces.
Acoliții lui Trump cooptează limbajul autocrației și îl folosesc pentru a descrie procese pe deplin democratice, ignorând sau scuzând ambițiile autoritare ale lui Trump. Republicanii au început să vorbească despre „lovitura de stat” împotriva președintelui Joe Biden, chiar dacă decizia acestuia de a nu candida la realegere în conformitate cu regulile formale ale propriului partid politic este un mod tipic – și relativ comun – în care se comportă titularii nepopulari în statele democratice.
Între timp, mulți republicani insistă că insurecția din 6 ianuarie a fost o „vizită turistică normală” și se opun ideii că un președinte care lansează o conspirație coordonată, face presiuni asupra funcționarilor electorali pentru a găsi voturi suplimentare și incită o mulțime violentă să perturbe transferul pașnic de putere sunt încercări ca la carte de așa-numită lovitură de stat automată.
Această inversiune în oglindă riscă să creeze impresia falsă că ambele părți reprezintă o amenințare la adresa democrației americane. De fapt, Trump este o amenințare unică la adresa instituțiilor fundamentale care limitează puterea în Statele Unite și fac posibilă autoguvernarea. Nu trebuie să facem greșeala de a-i acorda încă o dată lui Trump un beneficiu nemeritat al îndoielii. El le-a spus americanilor cine este și ce intenționează să facă. Tot ce trebuie să facă alegătorii este să îl creadă – și să le pese suficient de mult încât să voteze pentru democrație. La urma urmei, Trump însuși a spus-o: Dacă nu o faceți, s-ar putea să nu mai fie nevoie să o faceți niciodată.
Urmărește-ne pe Google News
