PPE este în extaz. Ce trebuie să știi despre rezultatele alegerilor europarlamentare

Conservatorii europeni sunt în extaz, scrie POLITICO.

Partidul Popular European (PPE) a obținut o victorie clară în alegerile de duminică pentru Parlamentul European, consolidându-și controlul asupra camerei chiar dacă grupurile de extremă dreapta au obținut progrese majore în întregul bloc.

Forța de centru-dreapta este pe cale să aibă aproximativ 184 de legislatori în Parlament, un sfert din cei 720 din hemiciclu, potrivit datelor provizorii. Este singurul partid centrist care a crescut în aceste alegeri: Socialiștii și Democrații de centru-stânga (S&D) au rămas stabili, în timp ce grupul liberal Renew Europe a fost decimat.

Din poziția sa de putere, PPE este cel mai bine plasat pentru a stabili politica UE, înclinând agenda spre dreapta. „Suntem partidul industriei, suntem partidul zonelor rurale, suntem partidul fermierilor din Europa”, a declarat recent pentru POLITICO Manfred Weber, liderul grupului PPE din Parlament.

În timp ce PPE ar putea să se alăture din nou unei mari coaliții cu socialiștii și liberalii, ar putea, de asemenea, să negocieze o relație de lucru pe anumite probleme cu partidele aflate mai la dreapta – dacă poate face acest lucru fără a-și înstrăina aliații centriști.

Extrema dreaptă câștigă în stil mare

Așa cum au prezis sondajele, forțele de extremă dreapta au înregistrat câștiguri majore în întregul bloc. În Franța, Adunarea Națională a adunat aproape o treime din voturi, consolidându-se ca principalul grup ultranaționalist în viitorul Parlament. Frații Italiei ai premierului italian Giorgia Meloni au înregistrat o creștere similară, cu peste un sfert dintre alegători susținând acest grup.

Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) și grupul Identitate și Democrație (ID), vor controla 131 de locuri în Cameră. Asta fără a pune la socoteală cei 15 legislatori ai Alternativei pentru Germania, cei 10 reprezentanți ai partidului Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán, cei șase aparținând partidului Confederația din Polonia sau cei trei membri ai partidului pro-Kremlin Renașterea din Bulgaria.

Avansul lui Meloni în Italia a subminat Liga; cândva principalul partid din cadrul grupului Identitate și Democrație, acesta a pierdut duminică două treimi din locurile sale. În Spania, partidul Vox a fost subminat în mod similar de „Petrecerea s-a terminat”, un nou partid condus de figura de extremă dreapta de pe internet Alvise Pérez. Acest nou grup a obținut trei locuri care ar fi putut merge la Vox, care și-a dublat reprezentarea și va avea șase parlamentari la Bruxelles în următoarea legislatură.

Dacă extrema dreaptă ar forma un singur grup, ar fi a doua forță ca mărime în Parlament, după Partidul Popular European, care domină în mod tradițional. Rivalitățile și dezacordurile din rândurile sale fac acest scenariu puțin probabil, dar mărimea sa va exercita totuși o presiune naționalistă asupra politicii UE.

Calea îngustă a lui Von der Leyen spre victorie

Rezultatele de duminică sugerează că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, are șanse bune de a rămâne în funcție, dar nu certe.

Dacă va obține sprijinul liderilor naționali ai UE, va trebui să obțină confirmarea Parlamentului. În 2019, ea a fost aleasă cu voturi din partea PPE, S&D și Renew Europe. Aceeași coaliție ar putea, în principiu, să îi ofere o altă majoritate.

Ea va trebui să numere cu atenție cifrele, deoarece votul asupra candidaturii sale este unul secret. Ultima dată când a cerut sprijinul Parlamentului, în urmă cu cinci ani, putea, teoretic, să conteze pe sprijinul celor 440 de parlamentari aparținând celor trei grupuri centriste, dar a obținut doar 383 de voturi.

De data aceasta, cele trei grupuri vor reprezenta mai mult de 400 din cei 720 de legislatori din hemiciclu. Acest lucru ar trebui să fie suficient dacă toți membrii lor votează pentru ea, dar nu este sigur că toți o vor face: chiar și unele partide din PPE au declarat că nu o vor susține.

Un ochi învinețit pentru Verzii din Europa

După cinci ani în care Bruxellesul a făcut din „Green Deal” o temă emblematică, alegătorii s-au întors împotriva partidelor ecologiste și au eliminat reprezentanții acestora din Parlament.

Cele mai substanțiale pierderi ale Verzilor au venit din partea delegațiilor reprezentând Franța și Germania, care reprezentau jumătate din forța mișcării în Parlament. În ciuda unor mici progrese în țări precum Olanda și Danemarca, grupul va pierde mai mult de o duzină de parlamentari, scăzând de la al patrulea la al șaselea partid ca mărime din Cameră.

Reînnoirea nu reușește să reînnoiască

Grupul Renew Europe – al treilea pilon al marii coaliții tripartite care a dominat Parlamentul în ultimii cinci ani – a fost învins duminică.

În Franța, partidul lui Emmanuel Macron a făcut implozie, deoarece alegătorii și-au exprimat frustrarea față de guvernul național votând pentru extrema dreaptă. Filiala spaniolă a grupului, Ciudadanos, a dispărut cu totul: cele șapte locuri pe care le avea în Parlament au fost toate absorbite de Partidul Popular de centru-dreapta. S-au înregistrat pierderi și în rândul grupurilor conexe din România, Danemarca și Estonia.

Cu aproximativ 14% din locurile din Parlament, Renew și-a petrecut cea mai mare parte a mandatului precedent acționând ca un kingmaker. Acum, este puțin probabil ca partidul să aibă la fel de multă putere din cauza dimensiunii sale mai mici – o evoluție care este o veste proastă pentru personalități precum Macron, care spera să îl folosească pentru a-și impune viziunea sa asupra Europei la Bruxelles.

Ce înseamnă acest lucru pentru liderii naționali

Așa cum se întâmplă de obicei în timpul alegerilor pentru Parlamentul European, cetățenii din întregul bloc și-au folosit votul ca referendum de facto asupra guvernelor lor naționale. În Franța, victoria covârșitoare obținută de Adunarea Națională de extremă dreapta l-a provocat pe președintele Emmanuel Macron să reacționeze prin dizolvarea Parlamentului și convocarea de alegeri anticipate.

În timp ce niciun alt lider național nu a reacționat cu un asemenea dramatism, rezultatele negative pentru partidele aflate la guvernare în țări precum Germania și Ungaria au fost interpretate ca lovituri pentru liderii lor respectivi.

În Danemarca, social-democrații prim-ministrului Mette Frederiksen și-au păstrat locurile într-un vot care a fost considerat un referendum privind modul în care guvernul său centrist a gestionat imigrația. În Spania, o încercare de a prezenta alegerile drept un plebiscit asupra premierului Pedro Sánchez a eșuat: Partidul său Socialist a fost aproape la egalitate cu Partidul Popular de centru-dreapta, subminând încercarea conservatorilor de a folosi rezultatele pentru a dărâma guvernul minoritar de coaliție al acestuia.