Politico: Țările de frontieră ale Europei își pregătesc spitalele pentru război

De la stocarea truselor de prim ajutor pentru victime multiple la dotarea personalului medical cu veste antiglonț, planificarea sanitară de război nu mai este un scenariu ipotetic pe flancul estic al NATO, notează Politico.
În timp ce ambulanța gonea pe strada Fabriko către școala Lietavos, Martyna Veronika Noreikaitė simțea că nu este pregătită. Îi bătea inima cu putere.
Era o dimineață însorită de marți, la mijlocul lunii mai, când Noreikaitė a primit prin radio un apel despre o explozie în Jonava, un oraș cu 30.000 de locuitori din centrul Lituaniei.
În cei trei ani ca paramedic, intervențiile ei obișnuite implicau tensiune arterială crescută sau dureri în piept. Aceasta era prima ei situație cu victime multiple.
Când au ajuns la școală, cu sirenele urlând, clădirea era acoperită de fum. „Oamenii fugeau în toate direcțiile, unii erau întinși pe jos, urlau”, a spus Noreikaitė, amintindu-și haosul de pe stadionul școlii. Polițiștii, pompierii și militarii erau deja acolo.
Ea și colegul ei au fost primii paramedici la fața locului. „Când vezi panica, țipetele — nu știi ce să faci sau unde să mergi. Uiți totul. Te dezechilibrează complet”.
Tocmai noutatea unui astfel de dezastru într-un stat european pașnic a determinat autoritățile lituaniene să organizeze exercițiile militare „Lupul de Fier” („Geležinis Vilkas”) pe durata a două zile.
Scopul: să pregătească militarii, polițiștii, pompierii, spitalele și paramedicii pentru circumstanțe excepționale — întrucât Lituania se pregătește pentru cel mai rău scenariu: un atac asupra flancului estic al NATO. De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, amenințarea unui conflict militar planează constant.
„Când am văzut la știri că a început războiul în Ucraina, a fost terifiant”, a spus Noreikaitė. „Era înfricoșător și la muncă pentru că nu știam dacă avem suficiente resurse sau dacă suntem pregătiți pentru așa ceva”.
Acum se simte mai calmă. Se concentrează pe antrenamente și pe stăpânirea protocoalelor de triaj. Exercițiile, precum cel din Jonava, ajută. Chiar crede că „ar trebui să aibă loc mai des”.
Pregătiri pe tot flancul estic
Lituania nu este o excepție: toate țările de pe flancul estic al NATO își revizuiesc protocoalele de răspuns la criză pentru spitale, organizează exerciții, investesc în căști și veste antiglonț și mută sălile de operație în subteran. Războiul din Ucraina a distrus iluzia că Europa este imună la conflicte armate.
„Nu este o întrebare dacă [Rusia] va ataca”, a spus Ragnar Vaiknemets, director adjunct al Agenției Estoniene de Sănătate. „Întrebarea este când”.
Țările de pe frontul estic știu prea bine cât de repede pot apărea trupele. „Avem vecini periculoși: Rusia și Belarus”, a spus Daniel Naumovas, ministru adjunct al sănătății din Lituania. Țara sa face legătura între NATO și statele baltice prin Coridorul Suwałki — o fâșie îngustă și vulnerabilă considerată un posibil punct de atac rusesc. „Suntem în acea parte a bărcii unde apa este rece. Apa ne stropește direct în față — apa războiului”.
Spitalele sub foc
Invazia Rusiei în Ucraina a arătat că serviciile medicale nu mai sunt ferite în războaiele moderne. Țările est-europene trag învățăminte.
La Spitalul Universitar Santaros din Vilnius, aflat la 50 km de granița cu Belarus, se construiesc infrastructuri subterane, adăposturi, heliporturi și sisteme autonome de apă și electricitate.
În Estonia, pe lângă armura pentru echipajele ambulanțelor, se vor distribui telefoane prin satelit, iar dacă e nevoie, se va genera o rețea independentă de internet. Se instalează generatoare electrice în întreg sistemul medical, inspirându-se din experiența Ucrainei cu penele de curent cauzate de loviturile rusești.
„Știm sigur că Rusia vizează infrastructura civilă și energetică, așa că spitalele nu pot funcționa dacă nu au curent”, a spus Vaiknemets.
Multe spitale, relicve sovietice, sunt vulnerabile — clădiri înalte și complexe întinse.
„Nu-mi pot imagina să lucrez la ultimul etaj și să aștept să fim loviți”, a spus el. De aceea, se adaptează subsolurile pentru a servi ca săli de operație.
Provocarea resurselor
Estonia cumpără unități medicale mobile pentru situații de urgență, iar spitalele din întreaga regiune stochează echipamente medicale: kituri de traume, atele, garouri etc. Estonia a alocat 25 milioane de euro pentru acest scop.
Letonia, de la pandemie încoace, cere spitalelor să aibă rezerve pentru trei luni.
Totuși, pentru că statele baltice sunt prea aproape de linia frontului, aprovizionarea nu poate fi sigură acolo. Alte țări UE ar trebui să preia din responsabilitate și să sprijine prin mecanisme europene.
Criza de personal
Pregătirea pentru război are nevoie de oameni, nu doar de planuri. Țările baltice au un deficit major de personal medical. Estonia are aproape de două ori mai puțini lucrători medicali pe cap de locuitor decât Germania. În caz de conflict, nu toți vor rămâne să lucreze.
Un sondaj lituanian a arătat că peste un sfert dintre angajații din sănătate ar fugi, sub 40% ar rămâne, iar o treime sunt nesiguri.
În Letonia, unii doctori, mai ales părinți, spun că nu ar putea lăsa copiii acasă și să meargă la spital. La spitalul Stradiņš din Riga, medicii au fost rugați să semneze că sunt personal critic, obligat să se prezinte la muncă dacă sună sirenele.
Dr. Rūdolfs Vilde, pneumolog, spune că vrea să rămână, dar are nevoie de claritate:
„Trebuie să știu dacă mă pregătesc pentru medicină de război sau doar pentru un flux mare de pacienți. Sunt lucruri complet diferite și probabil că ambele vor trebui să funcționeze simultan”.
Lecții din Ucraina
Unii medici baltici merg în Ucraina pentru a învăța din realitatea războiului.
Vaiva Jankienė, asistentă și coordonator la Blue/Yellow Medical, a fost de peste 20 de ori în Ucraina. „După atacurile cu drone, consecințele sunt greu de imaginat. Doctorii spun la unison: nu ne-am fi imaginat niciodată așa ceva”.
Amputațiile multiple sunt comune, iar medicii baltici nu au experiență cu astfel de traume complexe.
Valuri de refugiați
Frontul nu mai e o linie fixă — armele moderne pot lovi la sute de kilometri.
Asta înseamnă că țările din vest trebuie să fie gata să primească refugiați și pacienți.
„Dacă Lituania este ocupată, cine se ocupă de lituanieni?”, întreabă un oficial european. „UE trebuie să fie pregătită, cu fonduri, stocuri și planuri de evacuare”.
Oficialii avertizează: în cazul unui război real, numărul victimelor va fi mult mai mare decât în Ucraina.
Concluzie
Nimeni nu știe dacă sau când va veni războiul. Dar, după cum spune Vaiknemets: „Criza nu anunță când vine.” Și de aceea, țările din estul Europei „trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău” — chiar dacă speră că nu se va întâmpla niciodată.