O viață în universul cărților. Povestea unui bibliotecar dintr-o comună nemțeană care, de 34 de ani, și-a legat destinul de cărțile adunate cu trudă în biblioteca satului

Mirosul cărților, liniștea din bibliotecă și bucuria cititului nu pot fi comparate cu nimic. O spune un bibliotecar dintr-o comună din Neamț care, de 34 de ani, și-a legat destinul de cărțile adunate cu trudă în biblioteca satului. Nu concepe viața fără parfumul și poveștile din cărți fie că sunt poezii, romane sau lucrări știițifice. Îi îndrumă și pe copii să nu uite beneficiile cititului.

Vă invităm să urmăriți povestea unui bibliotecar din comuna Țupilați, Neamț. El este Ronică Leonte, bibliotecarul din comuna Tupilați. Îl cunoaște toată lumea. De altfel, a fost și o condiție la angajare. Are acum 65 de ani și aproape jumătate din viață și a petrecut-o în bibliotecă.

Ronică Leonte, bibliotecar: Când am intrat la bibliotecă în 1991 directorul mi-a spus că va merge în comuna respectivă și va întreba oamenii dacă îl cunosc pe bibliotecar. Viața lungă bibliotecarul o asigură bibliotecii pentru că dacă nu te faci cunoscut nici cetățenii nu știu de bibliotecă.

Biblioteca din comuna Tupilați, aflată la o aruncătură de băț de Hanu Ancuței, a fost înființă în 1954. Generații întregi au tocit cotoarele cărților în căutarea emoțiilor transmise prin cuvinte. Ronică Leonte e bibliotecar încă de când lumea stătea la coadă să împrumute cărți.

Ronică Leonte, bibliotecar: Un bibliotecar mai speră mai mult sprijin din partea autorităților. Alocarea de fonduri pentru cărți, de abonamente, fonduri pentru activități culturale. O carte nu am mai cumpărat de 2-3 ani, dar am primit donații foarte multe.

Anii petrecuți printre cărți au fost cei mai frumoși. Și vrea să îi îndemne pe oamenii din comună, adulți și copii deopotrivă, să citească pentru că lectura nu e doar importantă, ci și frumoasă.

Ronică Leonte, bibliotecar: Să frecventați biblioteca, să împrumutați cărți. S-a făcut un program pe clase să se împrumute cărți.

Ronica Leonte conduce un ansamblu folcloric care are ca principal scop perpetuarea obiceiurilor locului. Sunt organizate șezători, întâlniri diverse, bune prilejuri de socializare și schimbări de experiență între tineri și bătrâni.

Ronică Leonte, bibliotecar: Cei care trec pragul instituției au de ales între preferințele pe care le doresc – carte, muzeu, sală de lectură.

Profesorii încearcă, la rândul lor, să-i apropie pe copii cât mai mult de cărți. Și să păstreze legătura cu biblioteca din comună.

Mirela Ruginosu, profesor pentru învățământul primar, Școala Gimnazială Tupilați: Noi ca și profesori ne facem datoria. Dorim să îi atragem pentru lectrură, pentru a vizita biblioteca.

Tinerii de odinioară își amintesc că pe vremuri, bibliotecile, fie de la sat, fie din orașe, erau pline. Și spun că desființarea lor ar fi o mare pierdere.

Ana Diaconescu, pensionar: Eu când am auzit că vor să desființeze bibliotecile am avut un gust amar. Încă o palmă pentru distrugerea învățământului să-l bage de tot în groapă.

Octavian Diaconescu, pensionar: Erau biblioteci și nu s-au stricat și acum vrem să le stricăm?

Mirela Ruginosu, profesor pentru învățământul primar, Scoala Gimnaziala Tupilați: Îți dezvoltă vocabularul, stima de sine, încrederea, îți învinge timiditatea.

În Comuna Tupilați locuiesc aproape 2000 de oameni. Un sfert dintre ei sunt copii, care învață în localitate ori în Piatra Neamț sau în alte orașe.