Novaia Gazeta Europa: Ai grijă ce-ți dorești! „Dezmembrare” Rusiei s-ar putea transforma într-un scenariu de coșmar pentru Occident

Redăm argumentele autoarei.

***

La începutul anului 2023, Ministerul Resurselor Naturale din China a cerut ca noile hărți să folosească denumirile chineze anterioare ale teritoriilor pierdute în prezent în Extremul Orient rusesc. Vladivostok, sediul Flotei ruse din Pacific, a devenit Haishenwai; Insula Sahalin a devenit Kuiedao. Apoi, la sfârșitul lunii august, ministerul a publicat o hartă care înfățișa în interiorul granițelor Chinei disputatul teritoriu rusesc al Insulei Bolșoi Ussuriiski.

Aceste mișcări ale hărților vin în contextul înmulțirii discuțiilor și chiar a apelurilor, în cercurile politicii externe occidentale, pentru dezmembrarea Federației Ruse în mai multe state mai mici. Se crede că împărțirea în state mai mici ar diminua provocarea pe care o reprezintă Rusia la adresa Occidentului și capacitatea sa de a duce un război în Ucraina.

Ca specialist în identitatea regională și istoria rusă, consider că perspectiva unei Rusii dezmembrate este, s-o spunem politicos, puțin probabilă. Dar discuțiile despre dezintegrarea Rusiei și schimbarea denumirilor pe hărți ating teme demne de explorat: Există un apetit semnificativ pentru independență în regiunile îndepărtate ale statului rus? Și dacă în Extremul Orient ar exista regiuni care să se separe, ar aduce acest lucru beneficii Occidentului sau Chinei?

Numărul celor care cer sau prezic dezintegrarea Federației Ruse a crescut odată cu războiul din Ucraina.

În cartea, „Failed State: A Guide to Russia’s Rupture”, politologul Janusz Bugajski susține că teritoriile Federației Ruse își vor declara în timp independența. Acest lucru, argumentează el și alții, ar fi benefic pentru toată lumea din afara Rusiei. Un stat rus parțial ar avea „capacități reduse de a ataca vecinii”, argumentează Bugajski.

David Ignatius, de la The Washington Post, adoptă o perspectivă mai sumbră asupra dezintegrării ruse, scriind în august că ar oferi „un loc de joacă al diavolului”, care ar putea reprezenta o amenințare pentru Occident.

În oricare dintre cazuri, un număr tot mai mare de analiști cred acum, folosind cuvintele specialistului rus Alexander J. Motil, că este „momentul să începem să luăm în serios potențiala dezintegrare a Rusiei”.

După ce am lucrat timp de două decenii la istoria regionalismului rus, observ obstacole serioase în calea declarării independenței de către teritorii. Este cu siguranță adevărat că autoritatea centralizată a fost în detriment — atât din punct de vedere economic, cât și cultural — pentru unele dintre cele 83 de regiuni ale Federației Ruse. Cu toate acestea, există o lipsă de susținere în masă pentru autonomie, cu atât mai puțin pentru independență totală.

Nu toate regiunile din Rusia sunt la fel. În unele, cum ar fi Tatarstan și Daghestan, autonomia are o atractivitate de masă reală.

Dar majoritatea regiunilor ruse care favorizează o autonomie mai mare se află în locații care le-ar îngreuna declararea independenței, deoarece ar rămâne înconjurate de Federația Rusă.

Cele din locații mai potrivite pentru independență — să zicem cele care au granițe cu țări vecine — se confruntă adesea cu alte dificultăți, cum ar fi proximitatea față de China.

În Extremul Orient al Rusiei, există îngrijorare în rândul regiunilor care ar dori să se desprindă, cu privire la faptul că independența ar putea duce la posibilitatea ca China să intervină și să preia controlul sau cel puțin să-și exercite influența.

„Breakup boosters” — termenul pe care îl folosesc pentru a-i descrie pe cei care susțin dezintegrarea Rusiei — tind să presupună că toate regiunile din Federația Rusă aspiră la independență, dar o analiză recentă a sprijinului popular pentru autonomie în regiunile Rusiei, realizată de Adam Lenton, de la Wake Forest University, a constatat un nivel foarte variabil de susținere.

Datele arată că în multe dintre regiunile care au lideri exilați pentru independență și sunt menționate ca posibile state desprinse, poporul nu susține acest obiectiv.

Datele arată susținere pentru autonomie în loc de independență. Autonomia ar face din Federația Rusă o federație reală.

Regiunea cu cea mai mare susținere pentru autonomie este Tatarstan, o republică majoritar musulmană, locuită de poporul tătar de limbă turcică din regiunea Volga a Rusiei. Dar argumentul că acest lucru ar trebui să ducă la independență nu are prea mult sens — ar fi complet înconjurată de o Federație Rusă ostilă. O politică externă și de apărare independentă în astfel de împrejurări ar fi aproape imposibilă. Unii tătari au argumentat chiar împotriva independenței din acest motiv.

Regiunile din Caucazul de Nord au unele dintre cele mai mari scoruri, plus o frontieră externă cu Georgia, făcând zona potențial candidat mai potrivit pentru independență. Dar regiunea are o experiență amară cu încercările de a se desprinde, cu încercarea eșuată de independență a Ceceniei după un lung și sângeros război.

În Siberia, regiunea Tuva înregistrează nivele ridicate de susținere pentru autonomie. Dar se află în apropierea Chinei — iar acest lucru ar face-o vulnerabilă din punct de vedere geografic.

Extremul Orient al Rusiei include regiunea Amur, de-a lungul graniței cu China, și Vladivostok. Acestea au fost luate de la China de către Rusia în secolul al XIX-lea, când generalul rus Nikolai Muraviev-Amurski a utilizat puterea superioară de foc și o armată mai modernă pentru a învinge China.

Cu toate acestea, statutul teritoriilor din regiune a rămas contestat. În 1969, China și Uniunea Sovietică au purtat un război nedeclarat timp de șapte luni din cauza problemelor de frontieră.

După 1991, China și Rusia au trecut prin mai multe runde de negocieri și tratate pentru a asigura că granița dintre ele este ratificată de ambele părți, ultimul tratat fiind semnat în 2004. Însă nu toate grupurile din China acceptă rezultatele.

Manualele școlare din China menționează în continuare pierderea a 1,5 milioane de kilometri pătrați către Rusia și notează că Mao Zedong, fondatorul Republicii Populare Chineze, a spus că va „prezenta factura”, înțelegând că Rusia ar trebui să plătească pentru ceea ce Mao considera a fi furt de teritoriu chinez.

Printre unii ruși — inclusiv din Vest — există teama că China ar putea transforma Extremul Orient al Rusiei în satelitul său, folosindu-l ca sursă de materii prime precum diamante, aur, petrol și gaze. Iar odată cu hegemonia economică vine influența politică.

China se confruntă cu provocări care fac atrăgătoare creșterea influenței sale în Extremul Orient al Rusiei în prezent, inclusiv ceea ce experții consideră a fi o criză economică structurală și un decalaj în educația rurală. Extinderea teritorială ar putea asigura creștere economică în timp ce servește drept distragere de la problemele interne.

Dar dezmembrarea Federației Ruse ar putea prezenta și o amenințare de securitate pentru China. Experiența din Xinjiang servește ca avertisment. Regiunea, care a fost centrul persecuției Chinei împotriva poporului musulman uigur, a fost de două ori o regiune desprinsă sub protecția fostului lider sovietic, Iosif Stalin.

În plus, Partidul Comunist Chinez va avea teama că orice neliniște în zonele din Federația Rusă apropiate de Xinjiang s-ar putea răspândi.

Având în vedere toate acestea, argumentul categoriei „breakup boosters”, că nimeni, în afară de Putin, nu ar avea de pierdut în cazul dezintegrării Federației Ruse nu mi se pare sustenabil.

Și în loc să grăbească dezintegrarea Federației Ruse, sondajele sugerează că războiul din Ucraina are un efect unificator. Mulți ruși care erau inițial împotriva războiului au devenit susținători reticenți — în parte din cauza propagandei care a accentuat amenințarea din partea Vestului la adresa integrității teritoriale a Rusiei. Din 2021, doctrina militară a Rusiei a evidențiat această amenințare, declarând că una dintre principalele probleme cu care se confruntă națiunea o reprezintă grupurile care „vizează încălcarea unității și integrității teritoriale a Federației Ruse”.

Apelurile din Occident pentru dezmembrarea Federației Ruse ar putea sugera poporului rus că temerile teritoriale ale lui Putin ar putea deveni realitate. Mai mult, visurile despre o Federație Rusă dezmembrată ar putea distrage atenția celor din Occident de la problema foarte reală de a ajuta Ucraina să-și protejeze integritatea teritorială.